Search
Generic filters

Copiii viitorului

de

65,00 lei

ISBN: 978-606-95247-1-8
Anul apariției: 2021
Nr. pagini: 686
Format: 14.5 x 20

Descriere

Aflat la intersecția dintre Fantasy și SF, ,,Copiii viitorului” poartă cititorul printr-o lume post-apocaliptică, dar diferența față de producțiile clasice ale genului este uriașă. Omenirea nu s-a transformat într-un panopticon, într-un bestiar unde legea junglei primează, ci, cu un anumit pragmatism, câteodată cinic, dat de rațiune, s-a reconstruit pe ea însăși într-o formă aproape optimizată.
Autoarea reușește pe deplin să creeze o Lume, înfățișând, uneori cu o brutalitate însorită, dacă putem spune așa, situații, personaje, reacții întru totul credibile. În definitiv, cine poate ști ce se află Dincolo sau dacă acest Dincolo nu e de fapt lângă noi și e doar una dintre multiplele posibile manifestări ale Multiversului?

5 recenzii pentru Copiii viitorului

  1. 5 out of 5

    Sandra Segal

    Una dintre lecturile mele favorite pe 2021. Un sci-fi fantasy scris într-un stil extrem de antrenant şi debordând de imaginaţie. Personajele sunt bine conturate, vii, complexe şi imprevizibile de multe ori. Acţiunea alunecă din real în fantastic destul de rapid, dar un fantastic bine stăpânit şi dozat. Deşi amuzamentul nu e scopul primar al naraţiunii, sunt multe dialoguri şi întorsături de situaţii delicioase.

    Ca designer grafic care a lucrat la coperta cărţii şi la grafica de interior, am avut material din abundenţă din lectura romanului. Am vrut să dau cărţii o imagine pe măsura complexităţii şi bogăţiei ideilor care se ascund în ea. Să o fac să arate la fel de bine afară cum e şi înăuntru. A rezultat de aici o ediţie bibliofilă, care se adresează cititorilor care ştiu ce caută atât pentru inima cât şi pentru raftul lor.

  2. 5 out of 5

    Andrei Iuganu

    Safimda, Cristina Dinu , 2021, Copiii viitorului, Editura SIONO… asa ar trebui sa inceapa orice recenzie a acestei carti.
    De ce? Pur si simplu pentru ca dupa ce o citesti ramai multa vreme inca conectat la poveste si la personaje, esti dezamagit ca ai terminat de citit si te intrebi cand va aparea volumul 2.
    Povestea faurita cu vana de fierar de catre Cristina e un urban fantasy dupa aprecierea mea.
    In unele recenzii mai apare ca ar fi un sf+ fantasy, dar personal nu am simtit partea de sf. Asta nu este rau, este insa exceptional pe fantasy.
    Cristina aduce in mintea si imaginatia cititorilor o lume cu personaje cum rar mi-a fost dat sa descopar in literatura romana contemporana si mai ales in ceea de fictiune.
    E atat de unic universul creat incat de multe ori ramai blocat pana prinzi ideile sau regulile dupa care functioneaza acesta si personajele.
    Pentru unii ar putea sa fie cam lunga si intortocheata povestea -sunt totusi 600 si ceva de pagini – dar cartea asta se citeste mocnit, fara graba, cate 10-20 de pagini pe zi, ca sa poti sa o degusti ca poveste in detaliu.
    Cristina a scris un text spumos, plin de naturalete. Frazele curg fluid, fara potinciri, virgulele sunt la locul lor, descrierile deliciu vizual.
    Stapaneste exceptional tehnica show dont tell, iar personajele sunt construite fenomenal.
    Eu unul am prins drag peste normal de Amelie si m-am gasit reflectat in Merl. Dialogurile dintre personaje… au o credibilitate fantastica, mai mai ai senzatie ca vreunul dintre ei te striga prin bucatarie sa vii la cafea.
    Chiar daca avem elemente de fantasy, nu va asteptati la dragoni si vrajitori, domnite seminude care asteapta sa fie salvate de eroii cu patratele. Nu… personajele feminine sunt din categoria mega bad ass, te pui cu mine nu te tine dar asta nu in detrimentul personajelor masculine. Povestea le impleteste asa frumos caracterele incat simti asa in cum te scurgi in lumea ei.
    Mi-a placut enorm coperta.
    Sandra Segal e o vrajitoare cand vine vorba de asa ceva,iar dividerele si paginele de capitol fantastic de simplu si frumos create.
    Editurii SIONO, toata lauda pentru ca a permis autorului sa colaboreze cu artisiti exceptionali precum Sandra.
    Revenind la minunata poveste scrisa de Cristina, am fost placut surprins de imparirea cartii in capitole care sunt exact cat trebuie – nici prea lungi nici prea scurte. Perfecte. Cristina a creat o lume atat de densa incat a trebuit sa creeze un dictionar al rolurilor din poveste. Acest lucru indica cat demult a muncit.
    Insa – aici bagam minusurile – cand citesti si esti rapit de poveste e greu sa te opresti si sa te duci la dictionar sa fli ce inseamna un Psegykakm.
    Chiar daca o faci, Cristina are atat de multe rolurile si personaje care apar cand fugitiv cand raman in scena incat e greu sa mai stii ala e Osikam ala e nu stiu ce.
    In unele scene descrie elegant ce si cum e personajul x in rol de nu stiu ce „kakm”…dar alteori te lasa cu un „…kakm”… si trebuie sa cauti in dictionarul ei. Apropo – eu l-am descoperit dupa vreo 300 de pagini citite, nu m-am gandit ca exista asa ceva in carte
    La minusuri – dar parerea mea – limba inventata de Cristina pentru anumite personaje – desi ajuta enorm de mult la credibilitatea personajelor care au ceva vechime in poveste (traiesc de ceva eoni) si ma bucur enorm ca nu a mers pe ebraica sau latina sau greaca ci a venit cu o limba de la zero, pot sa spun ca la cate consoane sunt intr-un cuvant si apoi intr-o propozitie din limba vechii umanitati sai spunem, nici cel mai neamt dupa ce ii bagi o bascula de pietris in gura nu le poate pronunta.
    Nu pot decat sa laud aceasta carte si pe Cristina, pe Sandra si editura SIONO.
    In sfarsit un fantasy romanesc de ceea mai buna calitate, text perfect scris, poveste si univers unic – fara dragoni, vrajitori si elfi in sfarsit!!!! – cu un final creat perfect dupa ce tot a crescut tensiunea pas cu pas… totul intr-o poveste care te va nauci, te va lasa pierdut in ganduri multa vreme si rezonand cu unul sau doua dintre personajele magistral construite de Cristina.
    Pot spune cu bucurie si exaltare ASA DA, ASA SE SCRIE UN FANTASY.
    Bravo Cristina, va invit pe toti sa cititi aceasta nebunie de poveste, sa va pierdeti in ochii violacei ai Amaliei, sa tremurati cand nu stiti ce e Maharmul, sa fiti sau nu infricosati de senzuala Calis, sa plangeti sau nu pentru Aine, sa va amuzati cu Merl si sa va ia fiorii cand auziti de Narmer.
    Cititi Copiii viitorului, si lumea voastra se va schimba!!!!
    Safimda, Andrei, 2021, cititor si Pastrator al cartii, ma inchin cu respect in fata Creatorului Cartii-Cristina Dinu!!!!!!

  3. 5 out of 5

    Vali Cîrlan (proprietar verificat)

    Astăzi am să vă vorbesc despre o fată și o carte. Fata este o învingătoare, iar mie îmi e dragă până la cer și înapoi. Cartea pe care a scris-o e greu de prins în cuvinte. Oficial se încadrează în genul SF, dar prezintă o realitate mai mult decât plauzibilă. Filozofia ei de viață se împletește remarcabil cu firul poveștii.
    „Lumea asta nu poate exista în afara modului în care există. Dacă ii iei acum pe oameni și îi arunci în acea lume idilică la care visează atât de mulți dintre ei, ar deveni monștri însetați de sânge, autodistrugându-se. Mizeria asta de formă de viață, numită om, nu poate exista în afara răului. Speranțele tuturor celorlalte forme de viață au fost că poate vor reuși să evolueze de la sine putere într-un stadiu în care să înglobeze existența râului intr-o existență dominată de bine, echilibrată.”
    Povestea în sine e surprinzătoare și greu de digerat, personajele complexe, situațiile asemenea. Finalul, în schimb, te lasă cu gura căscată. Fix în aer. Ai două posibilități. Ori îți pui imaginația la contribuție, ori o strângi de gât pe autoare până va scrie următorul volum. Nu există variantă intermediară.
    Puse cap la cap cele aproape șapte sute de pagini m-au ținut captivă fără să îmi doresc să evadez dintre ele. Este o carte pe care o pot recomanda oricui din toată inima.

  4. 5 out of 5

    Simona Poclid (proprietar verificat)

    Știm cu toții zicala „Ai grijă ce-ți dorești, că ți se poate întâmpla”. Este perfectă pentru cazul lui Herbun, personajul principal, care, după un eșec într-o competiție sportivă, eșec care-l ia cu totul prin surprindere și zdruncină tot ceea ce credea că reprezintă viața, ajunge să-și dorească, ca un copil care-și ascunde dintele sub pernă pentru Zâna măseluță, să aibă acces la toată cunoașterea lumii. Nu neapărat pentru un scop măreț, vrea doar să știe tot ce s-a scris, compus, pictat, sculptat, inventat, chiar cu prețul de a trăi o dezabuzare completă și definitivă mai apoi. Adoarme cu acest gând, iar sosirea unei noi zile îl pune-n fața dorinței împlinite și a unor lumi greu de imaginat cu o zi înainte. Dintr-un om dezamăgit de trecutul și prezentul său, Herbun, fără să știe, se pregătește să devină copilul viitorului. Cartea Cristinei Dinu, un roman Fantasy captivant pentru fanii genului, te transportă într-un univers pe care poate și tu ți l-ai imaginat și te-ai întrebat temător dacă nu cumva chiar există. Un univers al energiilor, al binelui impus cu forța unei omeniri obișnuite să aibă de ales mereu între rău și bine. Univers vegheat de niște supraoameni, peste care au trecut milenii, tragedii, bucurii și o cunoaștere sporită. Herbun, deși la început singur, devine, în acest nou univers, piesa principală dintr-un angrenaj în care autoarea, Cristina Dinu, dezvoltă idei precum: chinuitoare necesitate a omului de a supraviețui, idealul unei lumi drepte, eliminarea răului prin potențarea ființei umane, dilemele involuției într-o lume a bunăstării, reclădirile constante ale ideii de etică.
    Anomalia desăvârșirii complete a lui Herbun ca supraom este cea care reprezintă, de fapt, șansa nu doar a oamenilor, ci a întregului univers de a se salva de la pierire. Un aspect foarte important punctat de autoare în această carte este că, atunci când îi oferi omului tot ce poate fi mai bun și crezi că privându-l de suferință, dileme, lipsuri, constrângeri etc., îi ajuți, în fapt, absența acestor lucruri reprezintă o piedică în evoluția spirituală. Cu o puternică și atrăgătoare capacitate narativă, Cristina Dinu croiește personaje, inventează un limbaj propriu unei lumi viitoare, clădește aritmetic, logic o lume cu alte rațiuni, dar strecoară printre aceste elemente singura forță care pare să fie de nestăvilit, indiferent de forma, viața sau chipul pe care umanitatea ajunge să-l aibă: iubirea. În dihotomia rău bine știută din societățile trecute, prezente, Cristina Dinu vine și sparge acest spațiu, instituind o lume cu două fațete: cea a binelui și a bunăstării generale, dar și cea a junglei, unde omul, aidoma animalului, trăiește pur instinctual.
    Mizând pe suspans, Cristina Dinu reușește să strecoare în structura acțiunii specifice unui Fantasy și sondări asupra lucrurilor esențiale ale oricărei societăți. Dintre acestea fac parte: binele, răul, dreptatea, egalitatea, inechitatea, căutarea, descoperirea, evoluția și reversul ei etc. Descrierile picturale ale noii lumi, amploarea personajelor, capacitatea de a ține în frâu o proză de asemenea dimensiuni, fac din Cristina Dinu un autor tânăr ce nu trebuie ratat, atât pentru acest gen, cât și pentru forța ei literar-confesivă, de care a dat dovadă în scrierea anterioară, Despre a fi nimic pentru a putea fi totul.
    Artist plurivalent, atent la detalii, muncitor peste putință, sincer, curios, atras de literatură bună, Cristina Dinu poate oferă cititorilor români… un roman contemporan Fantasy bun, dar al culturii lor, în care nu doar acțiunea primează, ci și eșafodajul construit în jurul unor idei valoare, atât din punct de vedere al însemnătății pe care-l pot avea pentru o lume care depășește deja barierele cunoașterii, cât și al locului eticii și moralei, despre care se discută deja de pe alt mal.
    De răsfoit, cu o grafică extraordinară, de luat acasă și de citit cu bucurie.

  5. 5 out of 5

    Carmen Eftimie (proprietar verificat)

    O carte de excepție aflată, așa cum s-a mai spus, la intersecția dintre Fantasy și SF, care pe mine m-a captivat. Ideea autoarei de a crea o lume post apocaliptică aproape ideală mi s-a părut unică. „Totul era garantat și, prin urmare, totul era fad…. indiferența și plictisul erau caracteristicile principale ale acestei umanități, ce purta masca fericirii. „… „pentru că oamenii s-au plictisit. Nimic nu-i mișca să facă ceva. Prin urmare, se pare că cea mai reușită umanitate e aia în care există răul, greul, pierderile, suferința și concurența, pentru că ele te determină să-ți modifici mereu condiția și să fii într-o continuă căutare.”
    Lectura m-a purtat, ca într-un film bun, printr-o multitudine de situații, personaje și o explozie de lumini și culori. Omenirea, în goana ei după Cunoaștere, întotdeauna a evoluat într-o anumită direcție în funcție de liberul arbitru. Direcția în care au evoluat Copiii Viitorului ai Cristinei Dinu sper că o vom descoperi cât mai curând în volumul următor.

Adaugă un comentariu

Întrebări și răspunsuri de la clienții noștri

Nu există nici o întrebare deocamdată.

Only registered users are eligible to enter questions
(0)