EDITURA TA!

Search
Generic filters

Blocată între cadavre

de

37,00 lei

» Citește un fragment din carte în format PDF

 

ISBN: 978-606-95247-9-4
Anul apariției: 2021
Nr. pagini: 316
Format: 14 x 20

Descriere

Dacă ești slab de înger, nu citi această carte! Te avertizez!
Nu o deschide! Te va absorbi, te va ține captiv în labirintul scriiturii până la ultima ei pagină. Lupoaica te va fascina în cel mai cutremurător mod cu putință. Vei intra în scena decrepită a unui oraș din Ardeal, o urbe contemporană, autentică, coruptă, cu un sistem politic bolnav, un învățământ ilar, în culisele căruia fenomenul de bullying face victime în fiecare zi.

Blocată între cadavre este un thriller psihologic care îți dă transpirații reci. Îți deschide ușa spre o lume absurdă, aflată la margine, o lume paralelă, fiind pentru unii singurul modus vivendi. (Em Sava)

 

Isteria, Bia, pragul isteriei. Respiră. Simt cum Pălărierul Nebun se urcă pe o scară ce duce la craniul meu. Se chinuie să-l deschidă. Șarpele-l ține la distanță, mușcându-l din când în când de degetele înmănușate. Nu renunță. Nici Șarpele meu, numai al meu, nici Pălărierul. Amândoi vor același lucru. (Theodora Savuli)

5 recenzii pentru Blocată între cadavre

  1. 5 out of 5

    Carmen Anca

    EEEi….si am citit….m-am trezit într-o lume adolescentină pe care nu o cunoșteam first hand…și plânge bunica….fascinant e faptul că pornind de la câteva elemente reale a creat o lume tangibilă, vie, în care umanitatea se zbate sugrumată. Thea, felicitări pentru curaj, pentru muncă, pentru inspirație, pentru talent!”

  2. 5 out of 5

    Bărăscu Liliana

    Draga mea Theodora,

    Prima mea întâlnire cu tine a fost eseul ăla al tău din clasa a IX-a (pe care l-am și apreciat verbal, dincolo de notă, în fața întregii clase), eseu care mi-a dat, cumva, premoniția darului tău de scriitor „en herbe”. Premoniție, iată, pe deplin confirmată în clasa a XII-a, când te-am regăsit „blocată între cadavre”, prin subteranele psihicului uman, scotocind prin bălăriile adunate la adăpostul întunericului, coborât brusc peste lumina unor ochi de copil.
    Cartea ta ne arată cu un deget trist și teribilist spre rănile pe care toți le-am dobândit în diferite etape ale vieții noastre, răni care ard, dor și supurează, pe sub toate bandajele pe care le înfășurăm, grijulii, deasupra lor, fie ele rochii înflorate sau tricouri cu System Of A Down.
    Dar tot ele, rănile, sunt crăpătura divină prin care poate intra înăuntru lumina. Și dacă reușim să îmblânzim puțin întunericul cu raza aceea firavă de lumină, strecurată prin orice fisură făcută cadou de Măria-Sa Viața, oprim căderea. Devenim creatori. Transformăm rana în lumină. Zidim, în loc să dărâmăm. Orice ar însemna zidirea noastră. Scriem cărți, în loc să omorâm real mame abisale sau dascăli incongruenți. Aliniem urletele în paragrafe și sublimăm praful alb al disperării, care are puterea de a ne transforma din Mumia ucigașă în Mumia vindecătoare. Este ceea ce faci tu, prin scriitura aceasta agilă ca o pisică neagră, ce te izbește în timp ce coboară printre picioarele tale pe scările unei case pustii, cufundate în întuneric. Și DA, e nevoie ca mumiile interioare ale noastre, ale tuturor, să meargă la culcare, dându-ne voie nouă, ca oameni, să putem merge drept și senin înainte. Însă ele, mumiile, nu vor adormi decât dacă am știut cum să le pregătim patul pentru somn, le-am îmbrățișat cu iubire și le-am adus lângă tâmplă lumina unei conștientizări care să le dăruiască, în sfârșit, somnul…
    Adolescent frumos ce ești, mă bucur tare că te-am putut citi acum, când traiectoriile noastre încă se mai intersectează, în această buclă a timpului care s-a modelat așa fel încât cartea ta să ajungă la mine, dându-mi speranța că DA, voi adolescenții, crescuți un pic altfel decât noi, de niște părinți mai conștienți și mai empatici, puteți fi vremea bună pentru această lume traversată de mult prea multe furtuni!
    Că aveți puterea de a intra în subterane și, mai ales, că aveți puterea de a ieși din ele cu o lanternă în mână, care să aducă lumina pe străzile întunecate ale acestei umanități în derivă, deopotrivă mângâiată dar și învinsă de tehnologie!
    Mă înclin în fața puterii tale de introspecție, în fața perseverenței și determinării de a-ți urma harul și sper că mă vei păstra în lista ta de cititori fideli și după ce eu nu voi mai fi profa ta de franceză și tu omul meu de bază în comunicarea cu Haita 12 S1.
    Te îmbrățișez.

  3. 5 out of 5

    Mona Rusinescu

    „Blocată între cadavre” de Theodora Savuli este, fără doar și poate, una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme. Semnate de autori străini sau români. Un thriller psihologic excepțional, iar să mă gândesc că a fost scris de o scriitoare de 18 ani mă face să aplaud cu toată inima!
    Minunată carte, Theo! Minunată! Sper să reușești să o traduci, deoarece nu ți se va face dreptate în România, dai de prea multe “suricate” , însă dacă ai trece granițele ai fi în câteva săptămâni bestseller internațional. Bravo! Bravo, fată, bravo!
    Felicit din inimă echipa Editurii SIONO. Au o bijuterie în portofoliu. Sunt chiar curioasă dacă ai trimis manuscrisul și la alte edituri. Poate îmi vei spune cândva în privat. Pentru că dacă doar o editură din țara asta te-a refuzat, oamenii aceia ar trebui concediați instant, dând dovadă de o incompetență crasă (ca în cazul lui J.K. Rowling).
    Da, închei. Nu am alte cuvinte decât să îndemn să se citească această carte. Mai ales dacă iubiți genul thriller psihologic, mai ales dacă iubiți să citiți cărti extraordinare.
    Let’ssssss dance, motherfucker! – ce replică de impact! Mă înclin!

  4. 5 out of 5

    Delicatese Literare

    Dacă ești slab de înger, nu citi această carte! Te avertizez!
    Nu o deschide! Te va absorbi, te va ține captiv în labirintul scriiturii până la ultima ei pagină. Lupoaica te va fascina în cel mai cutremurător mod cu putință. Vei intra în scena decrepită a unui oraș din Ardeal, o urbe contemporană, autentică, coruptă, cu un sistem politic bolnav, un învățământ ilar, în culisele căruia fenomenul de bullying face victime în fiecare zi.

    Blocată între cadavre este un thriller psihologic care îți dă transpirații reci. Îți deschide ușa spre o lume absurdă, aflată la margine, o lume paralelă, fiind pentru unii singurul modus vivendi. (Em Sava)

    Isteria, Bia, pragul isteriei. Respiră. Simt cum Pălărierul Nebun se urcă pe o scară ce duce la craniul meu. Se chinuie să-l deschidă. Șarpele-l ține la distanță, mușcându-l din când în când de degetele înmănușate. Nu renunță. Nici Șarpele meu, numai al meu, nici Pălărierul. Amândoi vor același lucru. (Theodora Savuli)

    Blocată între cadavre, de Theodora Savuli, este un thriller psihologic tulburător, construit într-un mod incisiv, forțând astfel cititorul să își deschidă sufletul pentru a înțelege latura emoțională amețitoare a personajelor sale. Romanul explorează, cu inteligență, cele mai sumbre aspecte ale adolescenței, familiei și, nu în ultimul rând, ale societății românești de după anii 1990, prezentul fiind însă în centrul acțiunii.

    Bianca este o adolescentă de optsprezece ani, dură, răzvrătită, cinică, cu sufletul plin de amărăciune, dar mai ales ură. Își urăște părinții, fratele, colegii și profesorii, dar, cel mai trist, se urăște pe ea însăși. Ura ei îşi are rădăcinile în trecut, pe când, copil fiind, sufletul i-a fost distrus pe nedrept, iar cei care ar fi trebuit să o protejeze i-au arătat doar nepăsare. De atunci ia de la viață tot ce primește, folosind însă indolența și indiferența ca pe o armă împotriva celor din jur, protejând palida fibră luminoasă din ea însăși.

    Bianca sau, mai bine zis, Lupoaica, așa cum este cunoscută în oraș, este o persona non grata, o ,,ratată” care bea, fumează, chiulește de la școală și pierde vremea pe străzi în compania prietenilor săi – Ninja, Hyde, Joker și Lotto – , de care o leagă amintiri amare. Deși sunt caractere diferite, doar alături de aceștia reușește să se mențină pe linia de plutire a existenței, trecutul plin de abuzuri fiindu-le, tuturor, atât sabie, cât și scut. Se cunosc din școala primară, victime ale acelorași tratamente educative din partea învățătoarei lor ,,Vești rele”, poreclă care o definește pe drept și a cărei imagine îi urmărește și în prezent, mai ales pe Bianca, aruncându-i într-un vârtej al furiei și incertitudinii. Din păcate, aceasta va juca un rol macabru în prezentul acestora, eroina noastră fiind însă factorul motivant al interacțiunii lor.

    În ciuda reputației proaste, Bianca este o luptătoare, ce știe să răzbată printre valurile aprige ale vieții, învățând singură să supravietuiască în cele mai dure condiții. Are o familie, și, totuși, este singură. Tatăl este inexistent, deși locuiesc în aceeași casă, mama este rece, insensibilă, posesivă, iubirea lipsind cu desăvârșire, Alex, fratele ei mai mic, îi provoacă când furie, când gingășie, neînțelegând nici ea contrastul propriilor sentimente. O mică alinare îi aduce bunica, deși nu este un model de urmat în viață. În mijlocul familiei se simte ca-ntr-o închisoare cu zăbrelele invizibile din care vrea să fugă, dar nu poate. Pe interior, familia sa este înghițită de putregai, pe exterior este o aură diafană. Iar ea este prinsă la mijloc, luptând cu dinții pentru o fărâmă de liniște, dar, mai ales, libertate, deși nu o arată.

    Curând orașul va fi zguduit de două crime, victimele, o femeie și un adolescent, fiind puternic legate de Bianca, de aici și suspiciunea poliției în ceea ce o privește. Să fi fost ura tinerei atât de puternică încât să recurgă la crimă?

    ,,Moartea are un secret: nu ne poate atinge. Ea trece direct prin noi și ne suge existența, făcându-ne să uităm cine suntem. Ne umple de furie pe care, la alegerea noastră, o păstrăm sau vomităm. Noi singuri decidem dacă bântuim planeta sau acceptăm situația și dăm mâna cu diavolul. Nimeni nu știe dacă viața e un întreg joc de noroc cu mese întinse, verzi și bărbați în costume gri și țigări negre sau doar o simpla gură de Fanta dintr-un pahar care conține puțin MDMA adăugat de un bun samaritean.”

    Haosul pune stăpânire pe viața Biancăi, întunericul îi atacă sufletul cu repeziciune, precum un șarpe veninos, sufocând și fărâma de lumină din propria existență, iar sufletul își varsă durerea în urlet de tăcere. În mijlocul furtunii există salvare pentru eroina noastră?

    În desimea groasă a ceții sufletești, Bianca luptă pentru supraviețuire, pentru o fărâmă de fericire și, paradoxal, pentru iubire.

    ,,Un râs îmi izbucnește din plămâni. La început anemic, apoi din ce in ce mai puternic, mai tare. Crește în intensitate, devenind aproape psihotic. Pieptul îmi tresare in valuri uriașe. De atâta timp am încercat să amân asta. Până la urmă, tot m-a prins din urmă. Pragul isteriei este, într-un final, atins. Prețul. Pălărierul Nebun era prețul în tot timpul ăsta.”

    Ce lucruri odioase ascunde trecutul Biancăi provocând ura ce o macină pe interior? Ce se întâmplă în interiorul familiei sale de care își dorește să scape, dar nu poate? Cine sunt cele două victime asasinate? Este Bianca capabilă de crimă?

    Blocată între cadavre, de Theodora Savuli este un amestec dureros de inocență, brutalitate, ură, prietenie, iubire, loialitate. Este un tumult de trăiri și emoții, este un periplu printre lacrimi, gânduri amare, amintiri dureroase. Este o îmbinare puternică între vis și realitate, linia de demarcație fiind atât de fină încât cititorul riscă să se piardă printre cotloanele întunecate ale sufletului uman, totuși fără a pierde esența.

    Narațiunea la persoana I din perspectiva Biancăi este îmbrăcată în urlet de durere, dar și tăcere sângerie. Bianca își strigă disperarea, neputința, ascunse sub haina urii pentru propria familie, cea care ar fi trebuit să îi ofere iubire și protecție, dar și pentru societatea bolnavă din care face parte. Bianca poartă pe trup, dar mai ales în suflet, răni ce încă supurează și pentru care nu există medicament. Din păcate, nu este singura! Ca ea, sunt mulți adolescenți atinși de indiferența, depravarea și cruzimea celor maturi, dar nu numai.

    Theodora Savuli conturează tabloul unei societăți românești dominate de corupție, în care valorile morale sunt călcate în picioare, în care învățământul se ghidează după simbolul ,,plicului”, venit la pachet cu nepăsarea, ignoranța, abuzurile. Este o poveste dezolantă, dar profundă, o lectură care ne arată răul care sălășluiește în interiorul fiecăruia dintre noi ascuns însă sub masca normalității.

    Blocată între cadavre a fost o surpriză plăcută 🙂. Am întâlnit o scriitură dură, tăioasă, care invită cititorul la introspecție și îi oferă teme de gândire.

    Theodora Savuli face parte din noul val de scriitori români tineri talentați, ce știu să se joace cu cuvintele, provocând cititorul și aruncându-l în păienjenișul unei scriituri pătrunzătoare. Când citesc astfel de cărți, am încredere că literatura română contemporană este pe drumul cel bun. Cititorul trebuie însă sa aibă răbdare, să persevereze în a citi, să privească dincolo de povestea în sine și să perceapă esența și profunzimea scriiturii.

  5. 5 out of 5

    Vorbe pentru suflet

    În ultima perioadă sunt tot mai selectă atunci când vine vorba de a alege următoarea carte, cu toate că îmi vine greu iar varientatea acestora mereu îmi face cu ochiul m-am oprit la o nouă carte apărută la editura Siono, anume titlul cât și coperta mi-a captat atenția, iar ce am descoperit pe parcurs mi-a întărit convingerea că am făcut alegerea potrivită.

    Cartea „Blocată între cadavre” de Theodora Savuli s-a dovedit a fi un thriller-psihologic destul de întortocheat, dacă la început totul e într-o confuzie de nedescris treptat apele se limpezesc ca adevărul să fie ca un duș rece pentru cel ce citește îndemnând privirea să înainteze, însă cu teama de a nu păși pe dâre de sânge, de abandonuri, de frici și mustrări contradictorii toate reîntregite într-un tablou înfricoșător ce are în prim plan o realitate mult peste înțelegerile noastre.

    „Nimeni nu realizează cât de singur e cu adevărat. Asta până în momentul în care chiar e singur.”

    Încă de la primele pagini ale cărții am fost întâmpinată de trăiri intense, probleme existențiale și o familie „defectă” din mai multe puncte de vedere. Cum soarta a demonstrat că după un necaz vin și altele membrii acestei celule a societății au trecut de mult limita a tot ce înseamnă normal; astfel o cunoaștem pe Bianca, o adolescentă rebelă ce nu se include în nici un tipar, viața pentru ea e o confuză peliculă ce merge pe alb-negru fără sonor, sau cu o sălbatică notă de rock. Aceasta a adunat o multitudine de traume venite atât din propria casă cât și din mediul social, frici ce o mănâncă pe dinăuntru dar și limitări ce o fac un stigoi rătăcit în negura nopții. Însă ce e cel mai sinistru e că aceasta a dat întâietate vocii sale lăuntrice ce îi ssssîsîie ca un șarpe ce își adulmecă prada, unul care îi subliniază neputința dar și slăbiciunile provocând-o la ceva de neimaginat. Și totuși ea e Lupoaica, șefa unui grup numit Haita, tineri la fel de imperfecți ca și aceasta, adolescenți marcați de o viață disfuncțională întărită de un sistem găunos. Suflete ce se completează reciproc, prin ceea ce descoperă unul de la altul înnodându-și viața cu temerea zilei de mâine.

    Cum problemele nu au fost de ajuns, o crimă stârnește un val de acțiuni ce fac ca lectura să ia o turnură aparte, iar toate pistele duc la Bia, însă ea are un alibi – chiar pe Bunica ei, o bătrânică abilă și cu o poftă de viață fantastică, unica care îi mai este apropiată Biancăi. Cea de-a doua crimă însă stârnește și mai multe semne de întrebare, deoarece cel ce a fost mutilat de nenumărate ori apoi ucis e chiar un fost prieten al găștii Haitei, un băiat izgonit, unul care nu s-a pliat pe nevoile tuturor, sau mai bine spus pe ale Lupoaicăi. Ironic sau nu chiar Bianca decide cu ajutorul adolescenților să caute făptașul, să-l identifice – deoarece totul indică că are legătură cu Haita, sau să-i dezbine sau să pună poliția pe urmele lor. Ceea ce nu e în avantajul lor. Ce a urmat a fost ca o cursă împotriva timpului, o escaladare fără pauză a unor munți mintali ce au intensificat dorința de a afla, de a pune piesele pe masă și a striga cu voce tare cine se află în spatele faptelor ce parcă nu mai au o finalitate.

    Sfârșitul cărții a fost pe măsura așteptărilor mele, adică punctat atât cât să-ți dezvolte imaginația și să rămâi cu vaga senzație de… dacă ar fi fost altfel, ce a dus la acea pornire?… de ce? Autoarea a fost o maestră în a pune în scenă un final extraordinal din punctul meu de vedere, unul care va fi încă vizualizat în mintea mea. Unul care greu se va lăsa uitat.

    Cartea „Blocată între cadavre” este un thriller psihologic de suspans care prin intesitatea lui cu greu îl lași din mână. Fiecare cuvânt și întorsătură a punctat cu măiestrie tulburările pe care le presupune vârsta adolescenței în cele mai tragice cazuri. Cu un limbaj total neobișnuit pentru mine cartea a fost de impact punând în discuție probleme delicate precum: violența, statutul de victimă, consumul de alcool, bandele, relațiile sexuale libertine, subtilitatea aspectelor psihologice cât și multe alte disfuncționalități pe care nu le poți trece cu vederea. După citirea cărții am simțit nevoia de a medita asupra hazardului, acela care mușamalizează acele lupte pe care le duc oamenii cu proprii săi demoni, acele tragediile care le-au marcat viața fără drept de apel. După cum am mai spus, a fost o lectură de impact pe care o recomand celor pregătiți să citească o carte ce nu alină cititorul, ci îl trece prin toate stările posibile!

Adaugă un comentariu

Întrebări și răspunsuri de la clienții noștri

Nu există nici o întrebare deocamdată.

Only registered users are eligible to enter questions
(0)