Search
Generic filters

Scrisoare pe o floare de salcâm

de

26,00 lei

ISBN: 978-606-95247-3-2
Anul apariției: 2021
Nr. pagini: 142
Format: 14.5 x 20

Descriere

Poezia Cristinei Cristea este o simfonie fluidă a unei minți răscolite de dragoste de viață. Poeta este, prin propria scriitură, o floare de salcâm roz. Neapărat roz, pentru că e o specie rară, așa cum este și cuvântul pus la baza unui univers descriptiv, cu case mici și albe, cu mușcate la ferestre, cu cireși înfloriți și dragoste ce se întinde curat în pânze pictate de amintiri, colorate adesea olfactiv. Emoțiile se scriu pe petale de floare, care se transformă adesea în fluturi, reinventând un ludic al gingășiei trăirilor. (Em Sava)

1 recenzie pentru Scrisoare pe o floare de salcâm

  1. 5 out of 5

    Issabela Cotelin

    Am citit la Cristina Cristea o poezie care știe ce vrea, cu formă clară, chiar dacă mai mult liberă și pe alocuri albă, cu un fond descifrabil în mesaj limpede și care a înțeles că se poate folosi cuminte și frumos de cuvintele existente deja, în „detrimentul” câmpurilor semantice necunoscute, însă atât de greu încercate astăzi. Am subliniat acest fapt pentru că personal îl apreciez mult.
    Îmbinarea cuvintelor autoarei induce, îndeosebi cunoscătorilor, vagi nuanțe soresciene, mai ales în comparațiile sau alăturările vibrante de abstract cu concret, și amintește și de Nichita pe alocuri – ba o dată o face și la propriu. Versul este, în ansamblul lui, epic, dar lirismul, deși aproape inexistent ca exprimare, curge din toate spațiile dintre rânduri și cuvinte și din imaginile vizuale bine schițate.
    Expresia e simplă și directă, de discuție la o cafea. Dar câte taine nu dezvăluie uneori astfel de dialoguri… Aș înainta chiar ideea că este o ceașcă de cafea întoarsă pe dos, în al cărei zaț ghicești un omagiu adus iubirii simple, care unește suflete, până și – sau mai ales – acolo unde viața obișnuită desparte. Câteodată dorul de iubire pare mai pur decât iubirea însăși.
    O recomand cu plăcere (cartea se găsește la Siono) acelora care au trecut măcar o dată printr-un asemenea „Destin”:
    Obișnuiam să fiu o femeie
    ca toate femeile lumii
    care iubesc,
    fac copii,
    robotesc
    visând uneori
    cu ochii spre stele,
    îmbătrânesc
    și apoi o iau de la capăt.
    Obișnuiam să fiu o femeie
    ca toate femeile lumii,
    dar într-o zi mi-ai zâmbit
    și de atunci
    nimic nu a mai fost la fel.

Adaugă un comentariu

Întrebări și răspunsuri de la clienții noștri

Nu există nici o întrebare deocamdată.

Only registered users are eligible to enter questions
(0)