EDITURA TA!

Search
Generic filters

proză de pisică

de

35,00 lei

ISBN: 978-606-95369-6-4
Anul apariției: 2022
Nr. pagini: 306
Format: 14.5 x 20

Descriere

Cunoscută drept Psi în lumea bloggerilor, Camelia Sima este o prezență consistentă pe scena literaturii românești contemporane, o za esențială într-o înlănțuire firească de scrieri menite să dăinuie. Faptul că acum a decis să debuteze este doar „o întâmplare a ființei”, cum ar zice poetul. Nu are nimic de-a face cu maturitatea ei stilistică, pentru că scriitoarea și-a muncit condeiul, l-a ascuțit, l-a condamnat, l-a înălțat, l-a sfințit cu îngheț și cu foc. L-a făcut cuțit însângerat, floare de primăvară ori fulg de nea. Truda i-a fost altar, iar rezultatul este absolut copleșitor.
Proză de pisică cuprinde o sută șapte povestiri, scriitura are nouă vieți (cel puțin), agilitate de felină și este adresată cititorului avizat, dornic de literatură bună. Metaforele cresc precum carnea pe trup, textul, lucrat în filigran, e tainic și dens, cu note livrești, exotic uneori, cu trimiteri mitologice alteori.

1 recenzie pentru proză de pisică

  1. 5 out of 5

    Cristina Cristea

    Nu știu să fac recenzii. știu doar să îmbrac uneori în cuvinte ceea ce simt. Astă seară este despre tine, Camelia, și despre cartea ta, „Proza de pisica”, una dintre cele mai noi bijuterii ale editurii SIONO.
    Atunci când începi să citești, cu mișcări de felină cuvintele se rotesc în jurul tău, îmbinându-se în fraze iar frazele se unesc pentru a da naștere poveștilor. Frumoase ca o floare de primăvară sau dure ca lama unui cutit apărut de nici unde. Uimitoare, poveștile Cameliei, te învăluie, la început cu pași timizi, pentru ca pe măsură ce dai paginile să devină mai îndrăznețe, mai dense, câștigându-te definitiv.
    Povestirile se succed și lasă senzația unor flashback-uri, imagini vii și strălucitoare ale unor bucăți de viață, care te fac să retrăiești drame sau bucurii ce răzbat printre metafore. Aceleași și totuși extrem de diferite una de cealaltă.
    Viață, dragoste, moarte. Timp. Timp să iubești, timp să urăști, timp să mori, întrebându-te când ai timp sa trăiești. Poate în viața viitoare îți spui și citești cu uimire încă o poveste și încă una și crezi că ai în mână o clepsidră, pe care o poți întoarce cum vrei tu să păcălești timpul în favoarea ta, să poți să privești nestingherit prin perdeaua grea de metafore la viețile ce ți se perindă prin față, simțind că oricare ar putea fi a ta. Pentru că, nu-i așa, fiecare avem prin unghere de memorie clipe în care am iubit sau am urât sau pur și simplu am ucis un vis. Sau doar am crezut că am făcut asta, într-o altă viață din care putem pleca, doar întorcând clepsidra aia, fără să vedem că e doar o clepsidră din care, spune undeva Camelia „fugise nisipul”. ” Dar destinul curge și ne împinge mereu înainte”, spune tot ea.
    Dacă la început absența majusculelor poate face mai greu de parcurs textul pe care îl ai în fața, pe măsură ce citești, nici nu mai vezi ca ele lipsesc, pentru că modul în care scrie Camelia nu te lasă să te gândești prea mult la ele. Vrei doar să cuprinzi cât mai mult, cât mai repede, așa că lași cuvintele să curgă prin tine și nici nu îți dai seama că ești doar un personaj care e prezent în fiecare povestire în parte.
    Să spui care dintre cele peste o sută de povestiri este mai frumoasă e imposibil, pentru că ele se întrepătrund, având fiecare o viață a ei dar formând împreună un tot, trecut, prezent, viitor laolaltă, femei cu nume ciudat și sufletul vibrând de iubire, bărbați în căutarea a ceva care să îi împlinească, totul sub privirea implacabilă a unui destin care pare că a fost deja scris. Dacă e așa sau nu, poți afla într-un singur fel. Citind cu sufletul o carte menită să îți rămână în suflet, indiferent câte vieți ai trăi.

Adaugă un comentariu
(1)