Search
Generic filters

APRILIE
20% reducere la toate titlurile SIONO din librăria noastră

Zile
Ore
Min.
Sec.

Pe cărări românești și alte povestiri

de

34,00 lei

» Citește un fragment din carte în format PDF

 

ISBN: 978-606-95247-5-6
Anul apariției: 2021
Nr. pagini: 257
Format: 13 x 20

Descriere

Pe cărări româneşti este o alchimie: se ia o fată frumoasă cu ochi de cer, tristeţe şi adâncime sufletească, spiritualitate, erudiţie şi dragoste. Rezultă o scriitură densă. Nu e uşor de citit, nu e uşor de lăsat din mână. E o lirică a umbrei, care, în chinuri, dă naştere soarelui. O experienţă mitologică, amestecată cu trăiri şi concluzii antice, într-o inimă de copilă la fel de curată şi de concisă în a spune vieţii viaţă, apei apă şi morţii moarte.
Cartea Mariannei N nu urmează un periplu geografic, ci un itinerar spiritual. Nu colindă munţi şi văi, ci dimensiuni ale umanului. (Em Sava)

6 recenzii pentru Pe cărări românești și alte povestiri

  1. 5 out of 5

    Simona Poclid

    N Marianne este unul dintre artiștii care sondează zările și se adâncește în abis, pentru a-l arunca în afară purificat. Cu puterea ei ideatică, a făcut din „Pe cărări românești și alte povestiri” o călătorie înaintea și înapoia firii, adunând, poate din toate viețile trăite până acum, mugurii durerii și ai fericirii. N Marianne se întoarce la facerea propriul boț de inimă, scociorăște, întoarce litera pe dos, se întreabă și își răspunde. O scriitură densă, matură, înțesată de miezuri filosofice, fapt ce denotă o tărie narativă călită, numai ea știe cum, în focul fără sfârșit al zborului spre sine. N Marianne dă alt curs literaturii, luând personaje și întrupându-le pe osia gândurilor sale. Îi mulțumesc că s-a aplecat cu atâta dragoste de personajul Spin, din Teatru în stomac. Recunosc că, la început, mi-a fost greu să cred. Cineva vorbea cu un personaj inventat de mine, trăitor al unei alte lumi scriitoricești: gustam cu bucuria unui copil din viața aceasta nouă, autonomă, urcată pe culme.
    M-am bucurat să regăsesc în puternicele sondări literatura clasică. Și să văd, de la primele rânduri, ceea ce ghicisem de la începuturi la N Marianne. Frumusețea ei, blândețea, noblețea, erudiția, căutarea asiduă, inima de artist care îndeasă în camere tot ce-i nepieritor și dureros. Acum, cu tabloul ei alături și cu acest prunc de cuvinte, dincolo de faptul că N Marianne este unul dintre primii mei cititori, până astăzi cel mai devotat, devine o lume a literei puternică, dârză, capabilă să strunească frâiele oricărei scrieri (dacă va simți nevoia să se strige pe foi). Va ști să vâslească, spre deosebire de alți autori, spre apele bune, depline ale literaturii, spre colțurile unde plânsul se aude neciuntit, unde omul își lasă fruntea în urmă și merge spre primele întrebări. Veți descoperi în acest prim volum un alt fel de confesiune, mergând până la zenitului zborului, trecând cu râset peste tot ce-i anodin. N Marianne, prin scriitura sa, vă poate fi un prieten bun, ocrotire pentru căutare și găsire, nădejde pentru cei care pierd pentru a se îmbogăți.

  2. 5 out of 5

    Mona Șimon

    Cartea este cu adevărat „un tumult de senzații și informații”.
    Pornim într-o călătorie surprinzătoare. N Marianne ne invită la cunoaștere. Să gândim, să ne punem întrebări, să visăm răspunsuri. Ne aduce aminte de cărți citite sau ni le reamintește pe cele pe care am tot promis că o vom face. Ne simțim stăpâni pe propria viață și bogați spiritual, de fiecare dată când întoarcem o nouă pagină.
    Cartea nu este o poveste cu un început și un sfârșit. Deși circulariatea construcției, legată cu elementele vizuale, atât de pe copertă, cât și din interior, o fac un întreg care îți rămâne în minte și în suflet.
    Povestirile, amintirile, omagiile, învățămintele, trăirile, informațiile și emoția care încununează toată această carte, poate nu sunt cele șapte cercuri pătimașe descrise de Dante. Dacă adaugi și eleganța și erudiția scriitoarei, tot nu poți afirma că ai în față tărâmul încins al celor nouă cercuri concentrice. Deși vrei să o faci. Simți că poți să o faci. Simți după ce termini de citit cartea Mariannei N, că ai parcurs un drum inițiatic, că ai trecut prin mai multe cercuri ale umanului pentru a ajunge în Paradis. Un Paradis care îți deschide posibilitatea unei noi vieți, unui nou scop și unde „bunătatea nu poate să își scalde trupul decât în ape curate.”
    Felicitări, Maria dragă! Și îți mulțumesc pentru această lecție de emoție si de trăire. Mi-a plăcut enorm cartea și o recomand cu sufletul celor care caută în scris simțire, bogăție sufletească, împlinire.
    „Cartea Mariannei N nu urmează un periplu geografic, ci un itinerar spiritual. Nu colindă munți și văi, ci dimensiuni ale umanului.” – Em Sava”

  3. 5 out of 5

    Irina Cristina Țenu

    ,,Cărările Românești ale N Mariannei nu sunt cărări pe care le poți cutreiera ca și cum ai fi la promenadă. Pe cărările ei descoperi că viața nu e o simplă călătorie, ci una în care pentru a izbuti trebuie să învingi fricile. Este una în care ești nevoit să privești dincolo de realitatea tangibilă pentru a-ți înțelege adevărata menire.
    Este acea călătorie a curajului de a vedea adevărul de dincolo de tenebre. De a accepta trecerea pe nesimțite din lumea copilăriei în lumea maturității, o lume în care viața poartă pe umerii săi lucruri, fapte, gânduri, de cele mai multe ori extrem de apăsătoare, care îți schimbă, vrând nevrând, felul de a fi și acționa.
    Pe măsură ce mergi pe cărările Mariannei nu doar te descoperi pe tine, ci și faptul că în călătoria numită Viață trebuie să faci ce-ți zice sufletul pentru a te întâlni cu persoana care simți că trebuie să fii.
    Cărările românești ale Mariannei sunt o călătorie a sufletului, cu suișuri și coborâșuri care se văd în întunericul lumii sacre și se pierd prin lumina lumii profane.
    Un drum spre desăvârșirea firească a omului pe parcursul trecerii sale prin lumea profană efemeră. Un drum al iubirii, al viselor ce prind aripi și se înalță tot mai sus, al amintirilor răscolitoare ale clipelor ce-au trecut și ale oamenilor ce au plecat într-o lume fără glas, fără chip, fără durere, o lume a întunericului pătrunzător și rece, dar au lăsat în noi reminescențe dragi și dulci.
    Un drum al recunoștinței față de bunici și părinți, un drum al eliberării sufletului din închisoarea întunecată a tăcerii, un drum al vindecării sale prin cuvânt. Și nimic nu poate fi mai frumos decât să prinzi curajul de a-ți vindeca astfel sufletul.”

  4. 5 out of 5

    Alina-Monica Țurlea

    ,,Plimbându-mă agale pe „Cărări românești „, cartea-meditație a scriitoarei N Marianne, în penultima zi a anului, citesc cu inima iscodiri și introspecții, despre limite și speranțe, despre iubire și dragoste, despre emoții puse la păstrat în paginile acestei cărți, zâmbind în tăcerea vorbitoare spre năzuințe și lumină.
    Eu îmi împodobesc aceste zile, împrăștiate cu albastru infinit, cu frânturi de înalt, trăindu-mi bucuriile și ascultând „rodul pârguit al vocilor virtuoase.”

  5. 5 out of 5

    Diana Elena Gole

    După titlu, ați spune că e o carte cu povești despre călătorii pe plaiuri autohtone. Dar, nu puteți să vă înșelați mai mult. Ori poate… Mbine, e o călătorie, dar una spirituală. Dacă Jules Verne a scris O călătorie spre centrul pământului, iată că N Marianne ne invită prin textele ei la o călătorie spre centrul ființei umane.
    Aș putea spune multe despre fiecare poveste din carte. Chiar și despre prefață și datele despre autoare, ambele scrise într-o notă foarte personală. Aș putea scrie despre concepte filosofice, despre apariții ale unor personaje mitologice precum Hermes și Charon, despre Spin – cea pe care unii poate o știți din cartea de debut a altei autoare, despre referințele din cărți ale autorilor contemporani pe care le-am citit ori din literatura clasică. Însă nu o s-o fac!
    Să fie clar, Pe cărări românești, merită toate cronicile, recenziile și comentariile pozitive. Ar trebui să fie undeva sus, materiale de studiu.
    Totodată, e o carte ce trebuie citită cu ușile și ferestrele sufletului larg deschise. Am înaintat greu prin acest volum, dar asta pentru că a trebuit să fac adesea pauze pentru a reflecta. N Mariane practic ia cuvintele, le descompune și reașează moleculele în așa fel încât ele devin o invitație la introspecție. Sondând toate aceste scrieri e imposibil să nu te gândești la viață, la prietenii, la adevăr și minciună, la… tot. Dar, mai ales, au fost pasaje întregi care m-au târât pe firul memoriei în întâmplări pe care le îngropasem în suflet, povești auzite ce le credeam uitate, lecturi și să ajung gânduri nicicând rostite.
    Simt nevoia acum să vă mărturisesc ceva! Citind cartea, în calitatea mea de om care-și închipuie că va izbuti să publice la rândul său una, am simțit multă admirație. Nu știu dacă voi ajunge vreodată la așa profunzimi. Ar trebui să trăiesc vreo zece vieți să ajung la înțelepciunea ce răzbate din carte precum sistolele unei inimi tinere, sănătoase.

  6. 5 out of 5

    Delicatese Literare

    Întâlnirile cu anumiți oameni au menirea să deschidă uși, să aprindă lumini și să concretizeze destine.

    N Marianne și-a descoperit talentul artistic prin intermediul a doi dascăli, două profesoare, care i-au ocrotit și îndrumat primii pași în cele două lumi pe care le iubește: cea a literaturii și cea a picturii. Similitudinea dintre cele două transpare pe deplin din textele autoarei: tablouri care, deși cu subiecte diferite, oferă cititorului o senzație unică de coeziune.

    A debutat (în calitate de coautor) cu volumul Dincolo de aparențe (apărut în două ediții – 2015 și 2018), apoi, în 2020, a publicat povestirea Confruntarea, în antologia Inima nu face riduri – Life happens.

    ,,Amintirile ne poartă, de la sine, prin luminile și umbrele nevinovate ale vieții. Orice gust sau miros mă duce cu gândul la tine, dragă copilărie. Aș alerga din nou pe vârfuri sau aș țopăi pentru a te mai îmbrățișa o dată.” – N Marianne

    Pe cărări româneşti este o alchimie: se ia o fată frumoasă cu ochi de cer, tristeţe şi adâncime sufletească, spiritualitate, erudiţie şi dragoste. Rezultă o scriitură densă. Nu e uşor de citit, nu e uşor de lăsat din mână. E o lirică a umbrei, care, în chinuri, dă naştere soarelui. O experienţă mitologică, amestecată cu trăiri şi concluzii antice, într-o inimă de copilă la fel de curată şi de concisă în a spune vieţii viaţă, apei apă şi morţii moarte.

    Cartea Mariannei N nu urmează un periplu geografic, ci un itinerar spiritual. Nu colindă munţi şi văi, ci dimensiuni ale umanului. (Em Sava)

    O carte ce-ți obligă mintea și inima să se ia de mână și să trăiască la unison periplul existențial.

    ,,Prima oară când am ajuns în acel loc, rupt parcă dintr-o filă cu povești nemuritoare, a fost în anul 2007. Îmi amintesc și acum că era o toamnă mocirloasă.

    Îmbrăcămintea noastră trăda, însă, o iarnă care doar ce poposise pe tărâmul țării românești.”

    Într-o lume dominată de străluciri artificiale este foarte greu să găsești echilibru în tot ceea ce faci indiferent de domeniul de activitate sau aria de preferințe. Subterfugii sunt peste tot și, din păcate, nici literatura contemporană, română sau străină, nu face excepție. Cu toate acestea, întotdeauna vor fi, printre noi, oameni cu viziune, cu har, cu suflet, care reușesc să ofere un plus de valoare vieții, iar pentru a te înconjura cu aceștia trebuie puțină atenție, răbdare, dar și înțelegere pentru a vedea cu adevărat dincolo de ceața incertitudinii, superficialității. Iar atunci când ai șansa să descoperi mânuitori de condei ce știu să transpună în cuvinte o lume imensă, ce reușesc să îți îmbrățișeze sufletul prin intermediul slovelor, știi că nimic nu este întâmplător, că există un scop dincolo de rațiune.

    O persoană ce are condeiul asupra sa este și N Marianne, una dintre scriitoarele editurii Siono și autoarea cărții Pe cărări românești și alte povestiri, un tablou literar conturat într-o manieră simplă, dar plină de sensibilitate și maturitate, în care povești și personaje legendare sunt contopite cu imagini și povești de viață reale, cu făpturi întâlnite pe cărări românești pline de feerie, ce duc în suflet taina trecutului, dar și a prezentului.

    ,,Nimeni nu va avea răbdarea să citească creațiile altora, în afară de cei care ne înțeleg cu adevărat cuvintele și pasiunea care se revarsă cu entuziasm peste sufletele creatoare. Sufletele care zămislesc aripile chiar și în călcâie, cum are Hermes.Nu putea și el să aibă niște aripi normale?”

    Viața este o călătorie spre visare, iubire, profunzime, dar și durere, lacrimi amare, vanitate. Ne place să îmbrăcăm haina minciunii, aparențelor seducătoare, îmbătați, de multe ori, de gândul împlinirii unor dorințe efemere. În fața vicisitudinilor însă devenim mici copii neputincioși, zdruncinați sufletește de frigul falsității, iar pierderea o simțim asemenea unei lovituri de paloș. Fără idealuri, aspirații, nu ne putem găsi rostul pe pământ, ne complacem în frivolitate în detrimentul luptei pentru regăsirea de sine, suntem manipulați cu ușurință, provocând eului interior doar mâhnire.

    ,,Minciuna nu cunoaște decât calea de mijloc și, dacă ai crezut că poți să te lupți cu ea, corp la corp, fără să lase urme, atunci nu ești o ființă pământeană.”

    ,,În fața adevărului, suntem ca niște ființe minuscule. S-au enunțat atâtea teorii, însă niciuna nu vorbește despre teama pe care o simte omul când leapădă vălul acela care creează mirajul. Așa se prezintă la început, sub chipuri frumoase, promițând chiar și linia orizontului că ți-o va dărui. Se preface că a uitat și îți ține prelegeri despre ce înseamnă să fii bun, să fii corect, să fii neîndoielnic, pentru ca mai apoi să scrie istorie cu tine.”

    Pe cărările românești descoperim că, de multe ori, binele și răul nu sunt departe unul de celălalt, linia de demarcație fiind insesizabilă, că viața ne poartă spre locuri cunoscute sau străine, îmbătându-ne însă simțurile cu parfumul lor specific, că suntem ucenici ai căutărilor, ai gândurilor, ai frumuseții și modestiei, că suntem copii ai ploilor reci și calde, dar și ai verilor înăbușitoare, dar pline de viață, că fiecare chip este o artă în sine, ,,că viața nu este doar o acțiune, ci mai mult o interacțiune creatoare”.

    Nu de puține ori viețile noastre se simt ca un caleidoscop format din vise sparte, dar și din amintiri duioase și calde deopotrivă. Fugim de trecut care este plin de lecții, uităm să trăim prezentul, fugind după himere, și ne pierdem încrederea în ziua de mâine. Ne mai găsim locul în mijlocul haosului?

    Pe cărări românești și alte povestiri, de N Marianne, este un cumul de sentimente și un iureș de emoții, este o demonstrație de forță, tărie a cuvintelor și receptivitate artistică; este atât o călătorie interioară prin întuneric și lumină, cât și în vremurile de altă dată, când simplitatea și frumosul erau artă în sine, este o rememorare a celor dragi, bunici și părinți, care au trăit lecția umilinței, dar și a iertării, lecția tăcerii, dar și a curajului.

    Vă invit să porniți pe cărările românești încărcate de istorie, credință și iubire, să cunoașteți și alte povestiri pline de povețe și să vă încărcați sufletul cu nostalgie, armonie și speranță.

Adaugă un comentariu

Întrebări și răspunsuri de la clienții noștri

Nu există nici o întrebare deocamdată.

Only registered users are eligible to enter questions
(0)