Descriere
Ce faci când ai o crimă comisă deliberat, fără ca ucigașul să folosească o armă, fără ca, de fapt, să ucidă, dar în urma lui rămâne un cadavru? Termenul „autor moral” nu se aplică: premeditarea a fost evidentă. Dilema, însă, nu dispare.
Să încerci o încadrare a romanului Cristinei Dinu într-o anumită categorie, polițist sau psihologic, ar însemna să atingi cam 10% din subiect. Complexitatea subiectului, conturul puternic al personajelor, detaliile acțiunii, pornesc dintr-o precizie de fascicul-laser a observației, combinată cu finețea unui scris matur, fără compromisuri. Faptele sunt fapte, iar autoarea le pune pe tapet într-un puzzle complex, ale cărui piese sunt supuse, una câte una, unei analize clare și, adeseori, tăioase, fără lumină roz în cadru.
Dălcăran Marian –
Îmi place cartea! E foarte bună! Dacă as fi bibliotecar nu aș ști în ce raft sa o pun, în raftul de polițiste sau de psihologice, bine ca la biblioteca nu se așează cărțile după aceste criterii.
Asta e a treia ta carte, al treilea stil. 😁
Povestea e bună, captivantă, pe alocuri misterioasă, exprimarea foarte bună.
Cu toții avem o relație toxică în viață de care nu putem scăpa, cu toții avem o latură care odată și odată în viață se vrea periată, lingușită, cu toții la un moment dat în viață am tratat pe cineva superficial și ne-am format o părere total altfel decât realitatea… și toate astea sau o parte din ele le conștientizezi abia când citești Crima din 9 mai.
…Apoi e uimitor cum o femeie reușește sa scrie astfel încât sa dea senzația cititorului că povestea aparține unui bărbat. Citești și ești convins ca autorul e bărbat. Dacă ar fi și în România un premiu literar cum e Goncourt in Franța, ai putea înșela juriul și sa iei premiul de doua ori , cum a făcut Roman Gary. 🤣
Felicitări pentru carte!