Descriere
Elena Katamira, alias Cătălina Stănescu, a debutat în 2017 cu poezie: fata departe aer de hârtie. În același an, a publicat un al doilea volum, bilingv, poeme de citit câteodată/ poemas para leer de vez en cuando. Pasionată de grafică, lirica ei se intersectează cu geometria, cuvintele se topesc în linii și puncte, universul este așezat în șabloane proprii și, pe itinerariul complicat al construcției poetice, autoarea se oprește mirată, întrebând cât durează un cub.
Retoric, pentru că răspunsul îl relevă tot ea în binecunoscuta figură geometrică, cu muchiile perfect rotunjite în poezie. Metaforele sunt palpabile, îmblânzite într-o cameră cub, în care pereții devin cealaltă piele. O elegantă și domesticită agresivitate populează cubul-lume, iar poeta, detașată, o constată concretizându-o în cuvinte.
Dana Mastan –
Habar n-am cât durează un cub, dar mi-am propus nişte clipe de cafea trăite cu poemele şi grafica Elenei Katamira (Cătălina Stănescu) prin cântul păsărilor din muntele vecin dezlănţuite în primăvară, care răzbate prin fereastră. În starea dintre somn şi trezie, abia întoarsă din vise lucide, primele poeme tocmai citite mă ţin între tărâmuri, pentru că sunt alte vise, puse în cuvânt prin desenele imaginaţiei liberă de orice constrângeri. Felicitări şi mulţumesc, Elena Katamira, cartea e un întreg spectacol al universului tău şi mă înfrupt cu realităţile tale privite printr-un surâs!
Gândul de admiraţie pentru întrecerea de sine „cubistă” a Sashei Segal mă bântuie de când am văzut prima dată coperta în pdf. Cubul de culoare şi lumină potrivit în colţul unui cub de mister nesfârşit încă necreat trimite o invitaţie în profunzimile descoperirii unui suflet aflat în joacă prin lume. Felicitări şi mulţumesc, Sash! Pentru că eşti şi pentru că mereu mă inspiri şi mă ridici.
Un alt gând de admiraţie există de ceva vreme pentru Siono Editura şi proiectele sale, pentru că îmi plac construcţiile „cărămidă cu cărămidă”, singurele autentice şi trainice într-o lume de nisip. Felicitări şi vouă, oameni faini!
Deloc în ultimul rând, deşi, de obicei oamenii care editează o carte nu sunt amintiţi pe cât ar trebui în bucuria apariţiei unei cărţi, felicitări, Em Sava, pentru aranjamentul echilibrat şi îngrijit!
Am zis. Acum mă întorc la cafeaua mea specială.