Descriere

Ai privit vreodată omul aflat în suferință, neadaptat și chinuit de viața cu oamenii ei? Știu că l-ai văzut, știu că îți pare frumos, puternic, integru și victorios! Dar l-ai privit? De aproape trupul lui îți va arăta rănile bătăliilor mintale, cicatricile, puroiul și sângele ce se stoarce ca un coș printre cojile vindecării. Fiecare îți va vorbi despre pierderea pentru câștig, despre sacrificiul pentru reușită, despre trauma pentru victorie. E un trup ce urlă despre nedreptate și continuă să pășească ferm, insistând să înainteze, să atingă miracolul vieții și să fie încălzit de micronicele clipe ale fericirii. E o minte neadaptată la superficialitatea celorlalte minți. E un corp ce vede cu fiecare celulă ceea ce alții nici nu concep. Și pentru toată deschiderea plătește amarnic cu propriul său trup.

I-ai privit chipul? Nu cred! Pentru că ai fi fugit cuprins de groază și nopți la rând coșmarurile te-ar fi însemnat. Tu ai văzut un om zâmbind și ai cules ca un oportunist, toate sfaturile bune ce buzele-i ți le-a șoptit. Te-ai învelit în voioșia lui, în pofta sa de viață și ți-ai pus sub tălpi covorul gros al îndemnurilor lui constructive. Nu mai are chip! Trăind în smoala Iadului și ars de mintea-i chinuită și-a-nfipt unghiile adânc în sine. În palme are chipul său, ce-a mai rămas din el încă mai ține printre degete. Într-una ține strâns o gură ce nu va mai putea în veci să spună un adevăr știut de el. O strivește între degete, să tacă, să nu vorbească despre el. În cealaltă învârte ochii lui pustii, ce încă plâng fără orbite. La degete va trebui tu să privești ca să-i poți prinde poarta către suflet, căci chipul lui nu va clipi în veci, e gol.

Da, omul ăsta renăscut din traumă e un zid de netrecut. Puternic, da, căci viața nu mai are ce să-i ia. Voios nevoie mare, căci nu mai are ce simți și din ființa lui răzbate doar ecoul di-mprejur. Cu sfaturi bune și idei pentru că el te vrea ferit, nu vrea ca tu s-ajungi, acolo unde-a suferit. E greu de ucis, pentru că-i mort de mult și nu-i mai pasă.

Cu cât îl vezi mai fericit, cu atât fi mai convins că tot ce-i viu în el s-a stins de mult și a pierit. E doar un trup frumos și ostenit.