Un nume. Un destin aparte. Un diagnostic ireversibil. Un băiat mult prea sensibil.
Când pui prea mult la suflet, acesta ți se poate îmbolnăvi.
Karin, rimând cu marin și cu numele Sorin, este prenumele unui băiat născut la malul mării, pe care Marea Neagră l-a inspirat dintotdeauna, să scrie poeme (încă) din adolescență. Nu se va putea despărți niciodată de marea în brațele căreia se născuse, și între valurile căreia se va pierde pentru totdeauna.
Un mini-roman scris ca un manifest personal pentru armonie, pentru liniștea deplină a unui suflet zbuciumat ca marea în timpul furtunii. Profunzimea sentimentelor și a trăirilor lui Karin îi marchează acestuia existența întreagă. O narațiune metaforică, un text mai degrabă poetic, continuată firesc de propriile-mi ilustrații, ce vin să-i completeze acestui personaj complexa și atipica structură psihologică a personalității, lipsite de încadrarea într-un posibil tipar sau șablon.

Viața lui Karin inserează întâmplări tulburătoare, nu fără a captiva, întâmplări mai puțin obișnuite, într-un cockteil al unei existențe ce se zbate, fără încetare aproape, între margini de prăpăstii, între un diagnostic neiertător și încercarea disperată de a nu recădea într-unul dintre episoadele psihotice.
Karin e povestea unui tânăr hipersensibil, ce cade victimă unei forme de schizofrenie, dereglat emoțional, instabil, profund îndurerat, până la finalul ce amintește de soarta scriitoarei engleze, Virginia Woolf, atinse de aceeași boală psihică, care însă nu îi va afecta creativitatea și fluxul scriptic. Cu accente de poezie, cu unde imense de melancolie, magie pe alocuri, viața lui Karin se întrevede ca o poveste în care profunzimea și intensitatea emoțiilor capătă dimensiuni abisale.