EDITURA TA!

Search
Generic filters
Search in title
Search in content
Review



Improvizație Jazz

de

4.000,00 lei

Dimensiuni: 205 x 60 x 86 cm

Materiale: tablă de fier, piese auto-moto

OBIECT UNICAT

Descriere

Am văzut portative crescând din intrumente, asemenea iederii ce se cațără pe tot ce întâlnește, tânjind să ajung mai sus și tot mai sus, spre dimensiuni de neatins pentru corpul ei fără de sprijin. Pe liniile lor  note mici și negre au început să fugă asemenea unor copii scăpați de orele școlare. În mijlocul tuturor tronea contrabasul care-și cânta corzile pe vibrația celulelor mele. Apoi Vioara și-a îngenunchiat plânsul la piciorul lui și l-a învăluit ușor ușor într-un ritm al speranței, al zborului spre infinit. În spatele lor instrumentele s-au ridicat asemenea soldaților porniți spre victorie și s-au luptat în ritm, în pași, în note. Erau clipe de liniște absolută în care așteptam cu răsuflarea tăiată să văd care instrument va sparge din calea sa melodia, pentru a se tângui pentru mâna vioarei într-o căsnicie a muzicii sufletești.
Contrabasul cu glasu-i gutural de comandant trecut prin antice bătălii, ataca tinerețea clapelor și atrăgea în ritmul său vibrațiile tuturor corzilor, impunând un mers, o cale, un drum spre propriul lui câștig. Vioara plângea, departe de toți și de toate, pe notele ei picurau lacrimi de dor și din corzile ei își luau zborul fragililor fluturi ai speranței. Apoi a sunat, l-am auzit ca pe un uragan ce se năpustește pe câmpul de bătălie, să radă tot în calea lui, să strivească trupurile fragile ce concurau la supremație pe un pământ superior lor. Saxofonul s-a ridicat peste toți. Iar vorbele lui m-au plimbat pe-un tărâm al zânelor, unde pasul negru al dureri nu a pătat nici un fir de iarbă. Vioara s-a tânguit, contrabasul s-a umflat în medalii și-n spatele lor notele s-au așezat pe portative ca un grup de copii pe treptele școlii. În liniștea sălii ce a picat brusc peste noi, ca un cer prea greu să fie susținut de Univers, cei trei au discutat despre lume și viață. Un ultim cuvânt ca o șoaptă a-ntins vioara peste noi și am rămas departe, în lumi ce nu se vor mai repeta și sunete ce nu se vor mai auzi. În urma lor un câmp umplut de flori și lacrimi deasupra cărora copii năstrușnici s-au prins în hora Ielelor râzând cristal și aur.

 
Cart