Descriere

Mi-au chinuit mintea de copil cu demoni și cu draci, cu Iadul și pedeapsa, cu Hades și greșeala, cu Dante în Infern și cu mereu prezentul regret etern. Dar ce-mi păsa mie de lucruri nevăzute? Și am aflat ce-i aia erezie.

Ereticul în mintea mea era un monstru criminal, un demon negru întrupat, venit prin lume ca să smulgă pe inocenți și pe curați din viețile lor ordonate. Ereticul era pavatul drum înspre păcat. Și îl vedeam nervos pe viață, cu ură neagră în priviri, cu limba lui lingușitoare dezmierdând mințile firave. Era țepos în mii de ace crescute din imensul gol ce îl avea în loc de suflet. Ereticul în mintea mea era pustiul om, golit de viață, cuprins de scârbă și venin, nedreptățit de lume sau prea invidios pe bine, ce n-a găsit în drumul lui nici o fărâmă de mai bine. Un câine care mușcă orice mână pentru că-i mâna ce la chinuit.

Dar am crescut în erezie, un om străin de calea sfântă și m-am trezit într-un păcat de a nu fi născut în  zona bună. Calea mea în lume și toată încercarea de a îmi construi un caracter frumos și-un stil de viață armonios, nu au valoare pentru oameni că nu-s conform credinței lor.

Nici nu contează că iubesc și că salvez în calea mea, nimic nu-i valoros în tot efortul meu de a lăsa în urma mea doar zâmbete și bine, căci eu sunt ereticul țepos.

Eu sunt ereticul ce știe că nu știe nimic și că-i e teamă să numească ceea ce nu poate fi denumit, care nu crede că nu există dar nici nu vede că ar fi și-n fiecare zi a vieții e convins că fiecare va fi judecat după credința ce-a urmat.