Odată cu Aventurile lui Tarzan (care, îmi permit să vă dezvălui, e un motănel cuprins de fiorii primei iubiri pisicești, însă are de trecut un mare hop înainte de a fi împreună cu aleasa!) ne reîntoarcem în Cetatea Fericirii, adică într-o lume a copilăriei unde toate ființele vii capătă glas și stăpână e imaginația, iar aceasta nu are limite.

Ne reîntâlnim în curte cu Io și Ma, cu părinții Mamisi și Tatisi și cu bunica Momo, dar și cu alte personaje cunoscute din alte povești ori poezii ale Ilenei Vlădușel, cum ar fi cățelușul Rablă, căruia îi și este dedicată cartea de față. Avem însă și întâlniri noi și surprinzătoare, cum ar fi Ida omida sau viespea Vivi… Nu le voi dezvălui pe toate, lăsând astfel surpriza lecturii, care, vă asigur, este fermecătoare.

Voi mai șopti cititorului doar că nu numai copiii învață de la noi, adulții care-i creștem. Și noi putem învăţa multe de la ei dacă știm să ne aplecăm urechea la mintea lor iscoditoare. Putem afla, de pildă, că inima este rotundă ca să se rostogolească și să ajungă mai repede la cineva care are nevoie de ajutor, iar lumea e mare nu în kilometri, ci cât să încapă iubirea în ea…

Issabela Cotelin