blog

Blog SIONO

Ne pier librăriile

Nu știu alții cum sunt, dar pe mine librăriile mă fac fericită. Dacă cineva m-ar uita închisă într-o librărie, în librăria Gaudeamus, de exemplu, cred că aș muri de foame împăcată. Citind.
Cred că toți aveți o librărie de suflet ca a mea.
Din păcate, acest minunat loc creat pentru cei îndrăgostiți de cuvânt este călcat cu pasul de umanoizi din ce în ce mai rar. Și aici mă duc cu gândul la Istoria lui Răzvan, carte scrisă de Horia Corcheș, unde un băiat din viitor este fascinat de carte, obiect aproape necunoscut, aflat doar la muzeu, pentru o nișă extrem de mică de pasionați.
În cele două țări pe care le cunosc așa cum îmi știu buzunarele, România și Canada, sunt foarte puține librării. Grandioase (unele), dar puține. Însă, găsești cărți, mai nou, la tot felul de magazine: de la benzinării, farmacii, alimentare, în cele mai ciudate și neașteptate locuri. Poți să cumperi două kile de făină și trei Dostoievski, trei legături de ceapă, un Liviu Rebreanu și detergent de vase. Ori, cât plătește soțul benzina și ia o cafea, tu să răsfoiești iute o ediție de lux dintr-un coț al dughenei. Nimic greșit, zic eu. Ori nimic foarte greșit, mai degrabă. Orice strategie ce pledează pentru întâlnirea cu cartea ar fi binevenită. Nu-i așa?
Dar sunt furate librăriile!
N-am cumpărat de la magazinul de cărți nici algocalmin și nici castraveți murați și nici pătrunjel. Nu pare potrivit. Nu-i așa?
Dacă m-ați întreba v-aș spune că mi s-ar părea potrivit să găsim cărți doar în lăcașul lor. În LIBRĂRIE. Să se respire una cu alta, să le fie mângâiat creștetul de mâini curioase și cuminți de cititori interesați de literă.

Mă doare azi librăria, frate! De câte ori intru în câte una, văd săli aproape goale, ca la muzeu. Liniștea cărților vesel colorate ori sobre, e prea rar tulburată de trecătorii curioși să le atingă copertele. E adevărat, cumpărăm mai mult online, mulți dintre noi.
Dar ne pier librăriile.

Vă dau un exemplu.
Librăria Gaudeamus e așezată în centrul Clujului. Este un colțișor colorat aflat într-o clădire istorică, aflată vizavi de fostul CEC. Acum se renovează, așa că frumusețea locului este un pic detronată de lucrătorii de stradă.
Dacă vizitezi Clujul, și este mare păcat să nu o faci, ajungi cu siguranță și în piața Matei Corvin (piața Unirii, cum se numește azi). De acolo, strada Iuliu Maniu este la o aruncătură de băț, practic, cum stai cu fața către statuie, strada cu librăria este în dreapta ta. Faci fix un minut pe jos. Un zâmbet cald te invită de la ușă să îți deschizi dorința. Să fii ajutat, îndrumat, sau lăsat în lumea ta de litere dacă asta ți-e voia.

Sunt puține librăriile clujene. Sunt vreo trei în centru și una sau două în mall-uri. Pe vremuri tot cam atâtea erau. În jurul lor s-au dezvoltat mii de magazine, de brand-uri, de noi produse. Ele au rămas timide, așteptând iubitorii de carte. Având încredere în ei.

Mi-e fierbinte dorința pe care aș vrea să vi-o transmit: să intrați din când în când în librării fizice. Să vă lăsați invadați de mulțimea de culori, de titluri, de coperte, de mirosul acela de tipar și hârtie curată. Să simțiț magia lăcașului cărții. Să vă dăruiți vouă bucuria de-a vizita din când în când templul cărții. Iar lor să le dăruiți viață.

Toamna SIoNO

Echinocţiul de toamnă 2019; 23 septembrie, debutul toamnei astronomice |  Jurnal.md

Fiecare toamnă poate fi un început, pentru că frunzele se hotărăsc brusc să-și schimbe personalitatea. Mai jos textele preluate, așa cum le-au pus ei, la invitația despre toamnă pe pagina de FB – SIONO literar.

E toamnă

Mi-e sufletul iarbă și-n cânt

Amurgul coboară în mine,

Aroma acestui târziu

Cu gust tămâios mă îmbie.

Vioară de frunze foșnind

Mă-încântă vorbind despre mâine,

E toamnă în mine și simt

Cum iarna îmi scrie solie.

Cad frunze din ramuri gonind

Spre-un timp ce în lut le vor scrie,

Vis nou mă ajunge și știu

Că toamnă sunt eu și sunt vie.

Iubiri ce au ars suspinând

În suflul meu mai adie,

Pe aleea cea veche colind

Și-n urmă iubiri vor rămâne.

Mi-e toamnă în suflet de-acum

Cad frunze cu vise din mine,

Dansează cu pas ruginiu

Acest anotimp peste mine.

03.09.2020-Ileana Vlădușel

Această toamnă

Toamna a început să are in mine

cu murgii ei ruginii,

câmpul pe care odată

înflorea dimineața în zi

mirosind a tei și aprins în privire

ridicând rug să-ți fie

cald și bine iubire.

Nesfârșită e granița către mâine.

Această toamnă

aproape a rămas fără frunze

în mine.

Inimă înmugurită în dor

plângi

zborul rătăcit al unui ultim cocor.

De ce

mă simt atât de devreme irosită?

Ascultă!

La geamul întredeschis

O himeră ascunsă îmi cântă

Răscolind frunze uscate

în mine.

Această toamnă, în felinare m-aprinde

flacără ruginie pe ram.

Plâng

după surâsul primăverii.

Iubire, înainte să pleci,

adu-ți aminte de mine…

Mă aștepți?

13.05.2019-Ileana Vlădușel

Plouă auriu

Plouă auriu,

Bate vântul galben,

Frunza plânge-ntruna,

Moartea nu o sperie,

Uitarea o doare,

Glasul i se frânge, atingând pământul,

Sufletul îi tremură răscolit de clipa

Ce hai-hui aleargă prin cuvântul mut.

Lacrima-i mi-atinge pasul potolit,

Șoapta ei, de viață avidă, în mine trezește

Tăcerea ce nu are timp

Să își întindă aripile în zbor

Spre seninul albastru,

Să devină sunet, cânt al inimii.

Plouă auriu,

Frunza e în zbucium,

Toamna cântă din bucium

Iubirea de fum

Plouă auriu.

Irina-Cristina Țenu

rugina mi se imprimă

singură pe degete

în timp ce te caut

în trupul meu fără de margini

îmbrăcat sunt acum în armură

am sălbăticit

am pielea năpârlită

o piele de hârtie plastifiată

desenez pe inima roasă a caldarâmului

umbre ciudate

mă izbesc de tramvaie îngălbenite

se răstoarnă în mine

un cilindru de piatră

lichefiată

asurzitor de verde

tu deschizi ferestrele toate înspre mine

iar mâinile mele dezbracă pomii

sub care se coc aşteptările

pe pământ cad frunze

parc-ar fi din nou

pentru prima dată toamnă

Ionuț Calotă

Septembrie, covor de frunze

Septembrie – covor de frunze

Peste păreri de rău

În adierea dimineții

Pășești ușor, treci greu.

Septembrie – covor de frunze

Peste cuvintele de ieri

Usuci în soare palid

Romanța fostei veri.

Septembrie – covor de frunze

Peste cuprins

Cu ploi mărunte stingi

Jarul de vis nestins.

Septembrie – covor de frunze

Prin carte înșirate

Scrii iar pe file dorul

Iubirilor presate.

Issabela Cotelin

Într-o toamnă, pe marginea unui apus de soare,

Dumnezeu mi-a dăruit un șirag de mătănii

Și mi-a spus : „iubește!”.

Așa ai devenit tu cea mai neobișnuită rugăciune a mea,

Arc peste timp…

Ecoul altei rugăciuni nerostite…

Irina Magierka

E deja toamnă în parcuri

O toamnă prematură

Căzută de sus, desprinsă din vară,

Răsturnată pe o parte,

Ca un trup ce fuge de propria lui căldură

Și vrea sa ocupe cât mai puțin loc

În patul ce frige.

Stranie apariție în vara încă vară,

Această toamnă atât de puțin toamnă

Cu haina portocalie ca un soare

Văzut prin lentile cu dioptrii toride.

Parcul geme casant și aramiu

Sub greutatea pașilor grăbiți

Sau incetiniți în marșul lor cotidian,

De sus, copacii își privesc frunzele căzute

De parcă le-ar vedea pentru ultima dată.

Și poate, așa o fi!

(Fragment)

Simona Gânj

Mi-esti atât de gol printre frunze

Aproape că-mi vine să umplu spatiile

Cu pete de rugină

Dar am învățat că rugina pătează

Urma ei m-ar goli și mai tare

Atât de tare și de mult

Încât aș putea lăsa toamna

Să-și facă de cap

Până la capăt.

Daniela Toader

Toamnă

Se apropie toamna

și-mi apasă sufletul.

Ploaia plânge afară,

Inima plânge înăuntru…

Prima toamnă

Pe care o urăsc și o regret.

M-aș face pescăruș,

m-aș înălța în zbor.

Multe doruri mă rod.

Afară bate vântul,

Speranțele se spulberă înăuntru.

Aș vrea să fiu un nor pribeag

Plutind pe aripi de vânt

Înspre locurile de care mi-e dor,

Înspre meleagurile

ce nu le-am putut revedea.

De ce îmi sporești durerea

Prin scrisorile nescrise?

Știi cât aș vrea să fiu lângă tine

și nimeni alta nu-mi poate povesti

ce doresc să aflu.

Marina Costa

Ți-aș da o sărutare

Pe catifeaua inimii,

Atât îmi ești de dragă!

Miroși a flori de toamnă,

A dimineți de viață —

Tinerețe!

Întind cupa iubirii noastre,

Tu spre mine un surâs–

Vis!

(strofă din „În seara vieții mele”

N Marianne |

Desfrunzită de așteptări inutile,

Pădurea de piatră naște constelații,

din copitele unicornilor.

E toamnă în mine…

Elena Cristescu

22.08.2020

septembrie s-a năpustit peste mine

năvalnic, fierbinte

mă arde pe dinăuntru

precum dorul de tine

prin suflet îmi plouă

a toamnă colorată

cu parfumuri diverse

și vânt care anunță prima zăpadă

avangardistă, nerăbdătoare

despre care sper ca

măcar din când în când

să mă înghețe

făcând timpul mai puțin dureros

și să umple golurile adânci

cu priveliști silviene

de Sinaia în mantie tomnatică

Monica Stan

Domnișoară, tomnișoară, doamnă sau toamnă?

Am întrebat-o cândva

Evident

nu a gustat gluma mea nesărată

strugurii i-au trecut direct la oțet

și ca o vie moartă

supărarea îi mustește și acum

broboane pe obraz

iar eu vin tulbure

și mă apropii de pământ cu paharul

să-i mai ascult încă o dată

tristețea neagră de supărare

Nu a gustat gluma mea nesărată

asta-i clar

dar vestea bună este că

mie îmi plac murăturile mai mult

de când am descoperit toamna

la vârsta a doua

Cele patru anotimpuri ale toamnei de Diana Adriana Matei

Toamna..

Mi-e toamnă de tine

prin vene alergi

mi-e rău și mi-e bine

când stele-mi culegi.

Mi-e toamna de-azur

cu pleoape închise

mi-ești tu și te fur

din vise promise.

Mi-e toamna amor

de verde ce-ți port

în inimă zbor

cu steaua de Nord.

Mi-e toamnă în piept

vei ști că îți sunt

Femeia ce-aștept

să-ți fiu legământ.

Mi-e toamnă și ești

al meu mire-n vis

noi suntem aleși

pe viață promiși.

Mi-e toamna furtună

de dor și iubire

mi-ești mândră cunună

în piept mântuire.

1.09.2020

Mireille J.

Ziele acestea vorbesc în toamne.

Vorbesc în riduri ce-mi îmbrățișează ochii într-o încrâncenată încălzire globală.

Suntem acasă, dragul meu, și ne adunăm toamnele.

Amintirile ne-au desenat fire de păr albe.

Le ascundem cu prune și struguri copți.

Râdem cu nuci verzi și must, dar mai ales cu frunze colorate,

într-o perpetuă toamnă canadiană, ce poartă pseudonim de vară indiană.

De-o vreme nu mai numărăm primăveri, ci toamne.

Em Sava

Cand aveam douazecisi de ani, toamna o vedeam ca pe anotimpul melancoliei, al sfarsitului vacantei, al incheierii unei perioade plina de lumina, de culori, de ganduri libere, usoare si indraznete, de zile insorite si dilatate, de jucat badminton in fata casei, de stat la povesti cu vecinii in fata portii, de calcat pamantul cu talpile goale, de jucat canasta sub visin, de trait ore multe in aer liber.

Acum nu, n-o mai vad cu aceeasi ochi, n-o mai vad ca pe un sfarsit ci ca pe un inceput.

Incepe serviciul dupa concediu, incepe scoala dupa vacanta, incep noi proiecte si noi initiative, naste dorinta de a schimba ceva, oricat de mic, prin casa. Perdele, un covoras, perne noi pe divan, prosoape in tonurile toamnei in baie, mici articole care sa-mi aduca o stare de bine si de confort.

In septembrie, inca simti pe piele mirosul marii si caldura domoala a soarelui, in ochi si-n suflet sunt vii serile pe terase cu cei dragi si cu prietenii, frumusetile vazute si ritmul hit-urilor verii.

Te hranesti din ele si le impaturesti cu grija ca sa-ti incalzeasca serile solitare de toamna tarzie.

Si cuibarita sub pled, te bucuri de aroma ceaiului si-ti lasi fantazia sa zburde printre paginile cartii de care te lasi capturata. Parca si ploaia, marunta si linistitoare, curge cu lacrimi vesele pe fereastra ta . Si e de ajuns sa-ti imaginezi ca-n negura de afara, sunt mii de lumanari aprinse care tremura de dorinta de-a-ti face seara mai frumoasa, mai calda, mai excitanta…

Marietta Dobrin

Concurs de proză

Let's talk about dialogue and Love, Love, Love – David Hewson

Nu e ușor să scrii despre dragoste, pentru că ai senzația că s-a scris tot, că marile povești ale lumii s-au consumat, s-au epuizat, s-au ars, s-au evaporat printre stele. Cum să reinventezi roata și apa caldă?

Așa ar fi dacă omul nu s-ar ridica mereu pe verticală descoperind lumea. Că lumea e nouă pentru puiul proaspăt ieșit la lumină. Și focul e nou. Și zbaterea din stomac, și transpirația din palmă când ea/el apare.
Omul se hrănește cu poveste, are nevoie să iubească și să viseze. De aceea poveștile se nasc proaspete și noi le savurăm…

Am avut la redacție această năstrușnică idee, fără să bănuim avalanșa de texte ce vor veni spre noi. Frumoasă e imaginația și trăirea omului!

Dacă mă întrebați cum sunt, sau despre ce sunt, am să vă răspund așa cum i-am răspuns cumnatei mele: de la SF la porno, toată gama. 🙂 O selecție extraordinară. Și, la pachet, dificultatea imensă în a alege. Mai jos sunt numele participanților, iar cartea va conține maxim treizeci și cinci.  Cum vom face?
Citim, dăm note, discutăm (uneori în contradictoriu). E tare frumos ce se întâmplă.
Mi-am băgat proiectele personale în sertar. Țara are nevoie de mine. 🙂

Mai jos sunt numele celor înscriși. Cred că patru dintre ei au fost eliminați pentru că au publicat și în altă parte (decât pe blog) textele trimise. Regula e regulă. Și mai sunt vreo doi… cinș’pe care au fost pe lângă subiect, ori nu au fost în formă maximă când au trimis textul. Se întâmplă.

Ana Ardelean, Marina Costa, Livia Furia, Maria Neagu, Loredana Ilie, Racolta Petru, Mihai Andrei, Florina Turuga, Iulia Bertea Nani, Georgiana Toneț Filip, Ionuț Calotă, Ileana Vlădușel, Paulina Popescu, Camelia Câmpeanu,Irina Magierka, Monica Elena Stan, Simona Ganj, Diana Adriana Matei,Cristi Nedelcu, Dana Nichițelea, Florentina Loredana Dalian, hxa_capricorn (well??), Fabiola Ion, Dana Toader, Leila Sandra M., Antonela Chezan, Issabela Cotelin, Cristina Dumitru, Finta Corina, Antoaneta Roman, Diana Elena Neață, Ionel Anghel, Maria Adamescu, Magdalena Andreica, Mirela Pete, Irina Ioana Alexe, Victor Pop, Nicoleta Nistoreanu (Tuca Toncu), Viorika Aresteanu, Ana Maria Petrea, Efrem Caliopi, Nicoleta Beraru, Cristina Cristea, Otilia Dima, Cristina Centea, Oana Stroe, Vrabie Andra Corina, Emil Mureșan, Grosu Loredana, Monica Ionescu, Costin Preda, Petruța Petre, Bratu Alina, Margareta Cloșcă, Bianca Stoicescu, Dana Jugăurs, Dan T., Ami Ancelin, Mona Rusinescu, Aura Popescu, Ina Matei, Ramona Lengyel, Corina Beznea, Laura Străjan, Mirela Andreea David, Irina Ciubotaru, Efrem Caliopi, Catalina Popa, Andrei Văduva, Dumitru Alexandra, Larisa Maria, Remus Crâșmaru, Mihaela Albu, Clara Elena, Dana Mierluț, Irina Cristina Țenu, Ana Maria Petrea, Cosmina Pavelescu.

Lume, lume!

Dragostea… minunea din viața omului. Motorul ce conduce Universul. Oxigenul vieții de zi cu zi. Se spune că la început se naște poezia, care se transformă încet în proză. Totuși, cele mai frumoase iubiri sunt cele neîmplinite. Cele în care poezia a rămas ca o șampanie încă nedesfăcută. Ce gust o fi având?

Vă invităm la un concurs de proză.
1.Subiect la alegere:
– povestea unei iubiri neîmplinite/neîmpărtășite
– povestea unei iubiri cu năbădăi
– povestea unei iubiri foarte frumoase
– povestea unei iubiri neobișnuite
– povestea unui sacrificiu făcut din și pentru iubire
– sau alte variațiuni pe aceeași temă:
2. Textul trebuie scris în Word, font  Times New Roman, dimensiune caracter 12, spațiere de 1.5. și să aibă diacritice.
3. Să fie de minimum 2 pagini, maximum 5 pagini (A4).
4. Se poate trimite un singur material.

Orice stil, orice abordare, oricât de năstrușnică, abstractă ori concretă… 

Condiție: textul sa nu fi fost publicat în altă parte (excepție pe blog).

Eh, acum premiul! Cele mai bune texte vor fi publicate într-un volum SIONO, care va fi oferit autorilor câștigători și va fi distribuit în librăria SIONO și nu numai.

Vă rog să trimiteți textele până la sfârșitul lunii iulie pe adresa: office@sionoeditura.com
Evaluarea se va face de către membrii redacției SIONO.

SIONO – istoric

Spune-mi ce tipărești, ca să-ți spun cine ești, este deviza SIONO

Numele editurii se leagă de cel al apariției romanului „Ana” de Em Sava. Scriitoarea și-a dăruit nu doar încrederea, ci și splendidul manuscris la care a lucrat mai bine de doi ani, echipei SIONO (formată din patru plus unu membri).
„Ana” a fost publicată în ianuarie 2020 și, în ciuda pandemiei, a ajuns la foarte mulți cititori din Statele Unite și Canada, din Anglia, Franța, Italia, Spania, Belgia, Germania și, firește, din întreaga Românie.
La dorința cititorilor, luna trecută a fost realizată și varianta electronică a cărții, iar acum se pregătește al doilea tiraj.
De aceeași autoare la librăria SIONO puteți citi „Pași”, un roman de dragoste tulburător, scris împreună cu Axel.

„30+ și înfloritoare” – Irina Alexe – este cea mai fierbinte veste la SIONO Editura. Cartea Irinei, abia apărută, tonică și veselă, cuprinde rețete și sfaturi neprețuite pentru oricine cochetează cu bucătăria. E o carte ce-ți trezește zâmbetul și entuziasmul pentru gătit și activează adevărul acela după care dragostea trece prin stomac. De aceeași autoare la librăria SIONO puteți citi „Drumul meu”, un roman confesional despre copilăria și primii pași ai destinului Irinei.

În curând
„Pași în doi” de Mirela și Remus Crâșmaru – un volum declarație de dragoste, o carte de versuri care vă permite să aruncați un ochi pe gaura cheii vieții cuplului, pentru a vedea care sunt ingredientele fericirii.

Luna iulie va veni cu alte nume și surprize. 🙂
La librăria SIONO găzduim poeți și scriitori cu miez și har de-a sărbători emoția limbii române. Vă invităm la lectură!

Item added to cart.
0 items - 0,00 lei