blog

Concurs de proză

Nu e ușor să scrii despre dragoste, pentru că ai senzația că s-a scris tot, că marile povești ale lumii s-au consumat, s-au epuizat, s-au ars, s-au evaporat printre stele. Cum să reinventezi roata și apa caldă?

Așa ar fi dacă omul nu s-ar ridica mereu pe verticală descoperind lumea. Că lumea e nouă pentru puiul proaspăt ieșit la lumină. Și focul e nou. Și zbaterea din stomac, și transpirația din palmă când ea/el apare.
Omul se hrănește cu poveste, are nevoie să iubească și să viseze. De aceea poveștile se nasc proaspete și noi le savurăm…

Am avut la redacție această năstrușnică idee, fără să bănuim avalanșa de texte ce vor veni spre noi. Frumoasă e imaginația și trăirea omului!

Dacă mă întrebați cum sunt, sau despre ce sunt, am să vă răspund așa cum i-am răspuns cumnatei mele: de la SF la porno, toată gama. 🙂 O selecție extraordinară. Și, la pachet, dificultatea imensă în a alege. Mai jos sunt numele participanților, iar cartea va conține maxim treizeci și cinci.  Cum vom face?
Citim, dăm note, discutăm (uneori în contradictoriu). E tare frumos ce se întâmplă.
Mi-am băgat proiectele personale în sertar. Țara are nevoie de mine. 🙂

Mai jos sunt numele celor înscriși. Cred că patru dintre ei au fost eliminați pentru că au publicat și în altă parte (decât pe blog) textele trimise. Regula e regulă. Și mai sunt vreo doi… cinș’pe care au fost pe lângă subiect, ori nu au fost în formă maximă când au trimis textul. Se întâmplă.

Ana Ardelean, Marina Costa, Livia Furia, Maria Neagu, Loredana Ilie, Racolta Petru, Mihai Andrei, Florina Turuga, Iulia Bertea Nani, Georgiana Toneț Filip, Ionuț Calotă, Ileana Vlădușel, Paulina Popescu, Camelia Câmpeanu,Irina Magierka, Monica Elena Stan, Simona Ganj, Diana Adriana Matei,Cristi Nedelcu, Dana Nichițelea, Florentina Loredana Dalian, hxa_capricorn (well??), Fabiola Ion, Dana Toader, Leila Sandra M., Antonela Chezan, Issabela Cotelin, Cristina Dumitru, Finta Corina, Antoaneta Roman, Diana Elena Neață, Ionel Anghel, Maria Adamescu, Magdalena Andreica, Mirela Pete, Irina Ioana Alexe, Victor Pop, Nicoleta Nistoreanu (Tuca Toncu), Viorika Aresteanu, Ana Maria Petrea, Efrem Caliopi, Nicoleta Beraru, Cristina Cristea, Otilia Dima, Cristina Centea, Oana Stroe, Vrabie Andra Corina, Emil Mureșan, Grosu Loredana, Monica Ionescu, Costin Preda, Petruța Petre, Bratu Alina, Margareta Cloșcă, Bianca Stoicescu, Dana Jugăurs, Dan T., Ami Ancelin, Mona Rusinescu, Aura Popescu, Ina Matei, Ramona Lengyel, Corina Beznea, Laura Străjan, Mirela Andreea David, Irina Ciubotaru, Efrem Caliopi, Catalina Popa, Andrei Văduva, Dumitru Alexandra, Larisa Maria, Remus Crâșmaru, Mihaela Albu, Clara Elena, Dana Mierluț, Irina Cristina Țenu, Ana Maria Petrea, Cosmina Pavelescu.

Lume, lume!

Dragostea… minunea din viața omului. Motorul ce conduce Universul. Oxigenul vieții de zi cu zi. Se spune că la început se naște poezia, care se transformă încet în proză. Totuși, cele mai frumoase iubiri sunt cele neîmplinite. Cele în care poezia a rămas ca o șampanie încă nedesfăcută. Ce gust o fi având?

Vă invităm la un concurs de proză.
1.Subiect la alegere:
– povestea unei iubiri neîmplinite/neîmpărtășite
– povestea unei iubiri cu năbădăi
– povestea unei iubiri foarte frumoase
– povestea unei iubiri neobișnuite
– povestea unui sacrificiu făcut din și pentru iubire
– sau alte variațiuni pe aceeași temă:
2. Textul trebuie scris în Word, font  Times New Roman, dimensiune caracter 12, spațiere de 1.5. și să aibă diacritice.
3. Să fie de minimum 2 pagini, maximum 5 pagini (A4).
4. Se poate trimite un singur material.

Orice stil, orice abordare, oricât de năstrușnică, abstractă ori concretă… 

Condiție: textul sa nu fi fost publicat în altă parte (excepție pe blog).

Eh, acum premiul! Cele mai bune texte vor fi publicate într-un volum SIONO, care va fi oferit autorilor câștigători și va fi distribuit în librăria SIONO și nu numai.

Vă rog să trimiteți textele până la sfârșitul lunii iulie pe adresa: office@sionoeditura.com
Evaluarea se va face de către membrii redacției SIONO.

SIONO – istoric

Spune-mi ce tipărești, ca să-ți spun cine ești, este deviza SIONO

• 

• 

Numele editurii se leagă de cel al apariției romanului „Ana” de Em Sava. Scriitoarea și-a dăruit nu doar încrederea, ci și splendidul manuscris la care a lucrat mai bine de doi ani, echipei SIONO (formată din patru plus unu membri).
„Ana” a fost publicată în ianuarie 2020 și, în ciuda pandemiei, a ajuns la foarte mulți cititori din Statele Unite și Canada, din Anglia, Franța, Italia, Spania, Belgia, Germania și, firește, din întreaga Românie.
La dorința cititorilor, luna trecută a fost realizată și varianta electronică a cărții, iar acum se pregătește al doilea tiraj.
De aceeași autoare la librăria SIONO puteți citi „Pași”, un roman de dragoste tulburător, scris împreună cu Axel.

„30+ și înfloritoare” – Irina Alexe – este cea mai fierbinte veste la SIONO Editura. Cartea Irinei, abia apărută, tonică și veselă, cuprinde rețete și sfaturi neprețuite pentru oricine cochetează cu bucătăria. E o carte ce-ți trezește zâmbetul și entuziasmul pentru gătit și activează adevărul acela după care dragostea trece prin stomac. De aceeași autoare la librăria SIONO puteți citi „Drumul meu”, un roman confesional despre copilăria și primii pași ai destinului Irinei.

În curând
„Pași în doi” de Mirela și Remus Crâșmaru – un volum declarație de dragoste, o carte de versuri care vă permite să aruncați un ochi pe gaura cheii vieții cuplului, pentru a vedea care sunt ingredientele fericirii.

Luna iulie va veni cu alte nume și surprize. 🙂
La librăria SIONO găzduim poeți și scriitori cu miez și har de-a sărbători emoția limbii române. Vă invităm la lectură!

SIONO, Editura ta!

Proză la SIONO Librăria:
„Ana”, de Em Sava,
„Pași”, de Em Sava și Axel (Radu Prodan),
„Drumul meu”, de Irina Alexe,
„Căutând-o pe Eve”, de Ștefana Mocanu,
„Eminescu – esențial”, de Neagu Vasile Scânteianu,
„Vanda, între dorință și rațiune”, de Mara Popescu Vasilca.

În curând, Petru Racolța cu:
„Povestirile unui maramureșean” – volumul I și II
„Planeta Paradis”
și cartea pentru copii „Revolta din ogradă”.

Poezie la SIONO librăria:
„Câinele cu ochi albaștri”, de Gabriel Dinu,
„Cuvinte strivite-n tăceri”, de Căprar Daniela,
„Cuvântul durerii”, de Simona Anca Stoica.

Apariții editoriale SIONO în luna iunie:
„30+ și înfloritoare” de Irina Alexe,
„Pași în doi” de Crâșmaru Mirela & Crâșmaru Remus.

Abonați-vă la newsletter-ul SIONO Editura pentru a primi informații despre ultimele noutăți apărute, promoții și evenimente.
Vă invităm în lumea lecturii!

Ai nevoie de corector? Ai nevoie de corector!

Nu știu alții cum sunt, vorba lui Creangă, dar eu observ cu majuscule niște fenomene în peisajul literar românesc contemporan, niște fenomene care, cel puțin mie, îmi zgârie retina uneori. Nicio carte/articol care se respectă nu ar trebui să vadă lumina tiparului înainte să fie bine scuturat de un corector bun, nu doar cu gramatica și stilistica la el, dar și cu viziune asupra textului.
Nu mă refer la textele penibile cu greșeli gramaticale flagrante unde trebuie făcută operație pe cord deschis.
Îmi pare rău, însă, când citesc o carte bună ca structură, cu o poveste bine închegată și „voce” credibilă, dar care pierde multe puncte din cauza unor greșeli mascate, ca să zic așa, de însăși frumoasa limbă românească. Și știu că pe termen lung, la competiția care există pe piață, o carte de genul ăsta se va îneca încet și sigur, lăsând loc scrierilor impecabile din toate punctele de vedere.
Cititorul nu va pune degetul să spună ce nu e bine și unde nu e bine, dar mentalul lui va înregistra scârțâiala scriiturii, ca niște note false într-o partitură și autorul respectiv va pierde teren. Mult teren. Pentru că atunci când nu trăiești o carte, ci o citești, automat descalifici textul.
„E ok cartea, dar…” Ați auzit asta de multe ori. Nu-i așa?
Sunt câteva aspecte care dau fluență, aspecte extrem de importante, care fac diferența dintre o carte bună și una care e doar ok. O carte bună va circula, indiferent de marketingul care i se face ori nu i se face. Știți de ce? Pentru că sursa principală e folclorică, adică cea orală, vorba care circulă din gură în gură. Când ceva ne place ori dimpotrivă nu ne place, simțim nevoia să spunem. Facem reclamă pozitivă ori negativă. Sigur că în zilele noastre marketingul ajută, însă nu poate da valoare, oricât de meșteșugit ar fi el. Adică vinzi o dată zăpadă la eschimoși, dar mai cumpără ei a doua oară?
– Cea mai frecventă problemă pe care am observat-o în cazul multor cărți contemporane este nerespectarea regimului verbal. Deși corect din punct de vedere gramatical, textul de multe ori e un ghiveci de imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect etc. Dacă timpul verbal nu se „asortează”, fluența lasă mult de dorit. Cititorul nu va ști să pună degetul pe „buba” textului, dar va lua cu greu în mână a doua carte a aceluiași autor.
– Am citit texte bune în care păcatul zonei din care ne tragem își spune cuvântul ad litteram. Fără să fim conștienți dăm o tentă regională textului. Autorul nu realizează acest aspect care, iarăși, din punct de vedere gramatical este corect. Însă din nou, scriitura pierde puncte importante.
– Dacă unele texte sunt sărăcuțe, adoptând un limbaj simplu, chiar simplist, altele abundă în figuri de stil coborând la fel de tare ștacheta ca primele. Entuziasmul spumos al autorului face uneori ca textul să arate ca un brad de Crăciun supraîncărcat de globuri multicolore și sclipici.
– Fraze prea lungi. Când pornești de la Ana și ajungi, nu la Caiafa, ci la vecinii vecinilor Caiafei, e clar că nu ai luat trenul care trebuie.
– Lipirea unor cuvinte pretențioase care se potrivesc în peisajul scriiturii ca nuca-n perete. Imginați-vă textul ca un material. Să zicem mătase. Nu ai cum să împodobești o rochie de mătase cu niște cuie. Chiar dacă-s de inox. Chiar dacă strălucesc.
Un corector bun va observa nu doar aceste aspecte, ci multe altele. Eu am amintit azi doar câteva, ascunse, care scapă pe ușa din spate a gramaticii. Este esențial ca textul vostru să fie văzut de un alt ochi avizat. Pentru că noi suntem subiectivi cu textele noastre și creierul citește cuvântul corect, chiar dacă s-a strecurat un typo ori repetiții supărătoare. Avem în minte imaginea din spatele cuvântului, nu instrumentul din față care e propoziția.
Eu fac corectură și scriu în același timp, dar am nevoie ca textul meu să fie văzut și de un alt ochi și de multe ori mă minunez cum nu văd la mine ceea ce la un text străin îmi sare în față ca o vestă portocalie de „nu calcă trenul”.
Cartea nu doar că vă reprezintă, dar înglobează în sine atât de multă muncă, încât merită lustrul fin și final al corectorului. Îi datorați asta cărții voastre și vouă.

(Em Sava – Ai nevoie de corector? Ai nevoie de corector!)