Cuvintele „Pe locuri, fiți gata, start” sunt strigate, de data asta, de atât de multe voci la unison. Asta e prima cursă mare la care participă și Alexis, mă gândesc. E ceva destul de special. Cursă pe care o câștigă, detașat. Încerc să mă țin după ea și, la un moment dat, suntem atât de aproape unul de altul, doar noi doi înaintea celorlalți, iar asta se simte bine. Pentru o fracțiune de secundă, mă privește, și văd ceva de nedesluișit în ochii ei. Un fel de ură, amestecată cu teamă, cred, și nu știu exact ce înseamnă asta. Știu sigur, în schimb, că motivul pentru care mă privește așa e același pentru care ne-a făcut praf pe toți în seara asta.

„Petruța Marin scrie ca și cum ar fi fost acolo”.
Asta a fost impresia unanimă în redacție după lecturarea manuscrisului romanului Limitless.
„Fără limite” la ce? Ei bine, cam la tot. Existența membrilor unei comunități de motocicliști se derulează, oricum, la limita non-limitei, dacă putem spune asta. De la cursele nebunești până la dragoste, de la ritmul vieții de zi cu zi până la party-urile cu de toate, romanul Limitless le înfățișează cititorului într-o manieră cât se poate de dinamică, învăluită în mirosul benzinei arse și în praful ridicat de roțile ce se învârt nebunește spre un finish care, de multe ori, definește și altceva decât doar finalul unei curse.