Imaginaţia reprezintă o provocare majoră pentru Adina Cristea Palada, cea care reinventează, rescrie povești în poemele sale, hibridând pe un fundal al „deșertăciunilor” mundane liricul și epicul. Inventivitatea ei narativă este ingenios dublată de capacitatea de a forma imagini creatoare desprinse din realitate, care o depăşesc ȋnsă printr-o armonioasă prefacere. Imaginaţia are prin excelență o finalitate estetică şi atunci ea ne face întotdeauna conştienţi de faptul că viețuirea noastră aici nu se poate face decât, vorba lui Hölderlin, în chip poetic. Estetica imaginaţiei creează și scrutează, de fapt, Universuri în versuri, volumul de față pledează pentru o necesară înfrumuseţare a realului, pentru bucuria de a visa cu o plăcere aproape debordantă și de a te apropia chiar de metafizica imaginaţiei, adică, în cuvintele lui Gaston Bachelard, „să trăieşti starea de graţie a imaginaţiei”. Poemele-povești ale doamnei Palada, precum Crepuscul, Aurora, An poznaș, cârcotaș; Ieri, azi, mâine descriu imuabila serie de legi care permit omului trecerea de la visele naturale la reveriile cu putere revelatorie, intrȃnd − prin sublimare creatoare − ȋn comuniune cu nesfȃrșirea marelui univers. Ca în interesanta parabolă Tinerețe la vânzare: „Dar tot nu îmi dădeam seama de-unde-mi veni astă karma,/de-unde-am prins înțelepciunea, judecata, rațiunea…/Până când văzui alături de tejgheaua Tinerețe/o alta, complet anostă, lumea nici nu se oprea,/n-o voia, n-o căuta./Căci pe ale ei fețe un singur cuvânt era: Căruntețe”.

Conf. Univ. Dr. Livia IACOB