Ce se întâmplă când versul, catifeaua și cafeaua se îmbină? Răspunsul se ascunde în volumul poetei Irina-Cristina Ţenu, un buchet de emoții, de versuri dansând în ploaie ori împrăștiate în sori de foc, unde verile ning fulgi de visuri, stabilind configurația propriului univers poetic.
Lirica ei duioasă se armonizează minunat cu grafica artistei Vali Antonescu și dă naștere unei cărți ca un glob de cristal pentru bradul de Crăciun.
„Vers de catifea” poartă parfumul tiparului, bucuria autoarei și atingerea desenului-emoție a graficii.
Irina-Cristina Țenu a publicat în antologia SIONO „Inima nu face riduri”.

„Mă pierd în mine alergând prin destin. Mă trăiesc de la răsărit până la apus într-o urgie de cuvinte. Mă răscolesc, mă caut încercând să mă înțeleg. Pictez curcubeie de vise noaptea, le așez în rama sufletului și le poleiesc cu praf alb de speranță. Mă urc din mers în trenul vieții, din gara primăverii, în care ajunge în fiecare mai. Mă caut printre taine, descifrez rând cu rând cartea destinului, menirea mi se arată în fiecare cuvânt scris și rescris de suflet, cu penița gândului.” (Irina-Cristina Țenu)