Te-ar mai putea interesa și...

Fetița care visa pentru alții

de

34,99 lei

La cumpărare vi se alocă 1 Punct în valoare de 5,00 lei

Detalii

„Cunoaştem atât de puțin despre noi, despre puterile care, poate, zac în trupurile, în mintea noastră, fiindcă suntem într-o continuă legătură cu baza de date universală, legătură enigmatică existentă dincolo de voința noastră. Tocmai de aceea regăsim mereu încercarea de a dezlega aceste mistere.

Studiile ştiințifice, literatura s-au aplecat cu interes asupra unor astfel de fenomene mecanice şi psihologice datorate unor forțe şi puteri necunoscute ce există, se pare, latent în inteligența umană. Aceste studii au început încă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, şi continuă sub denumirea de para-psihologie, până în zilele noastre.

Îmbinând unele cunoştințe ştiințifice de acest gen cu inventivitatea, fina observație a unor realități, plus ficțiunea, autorul ne convinge prin personajele sale că temelia unei bune conviețuiri ar fi încercarea de a înțelege fenomenele ieşite din comun, sau măcar acceptarea lor ca un dat, o formă a pozitivismului ființei umane, la care se adaugă o logică şi o judecată sănătoasă, fiindcă aceste procese deosebite nu sunt decât mărturia unei alte lumi care se află dincolo de noi şi care încă rămâne necunoscută.” (Rodica Scutaru-Milaș)

1 recenzie pentru Fetița care visa pentru alții

  1. 5 out of 5

    Issabela Cotelin

    Pe Petru (nu știu dacă el mai ține minte, dar eu da, pentru că a fost prima poveste în direct citită de mine…) așa l-am cunoscut, cu “Fetița…”.
    Abia-mi făcusem blogul și, în hățișul ce-mi părea atunci pe wordpress, am dat peste o scriitură ca o oază: calmă, așezată, logică indiferent de temă, fără înflorituri melodramatice, superficiale sau umpluturi vizibile, în care am căpătat mare încredere. Îmi pare uneori că Petru și pe nostalgiile din poezii le dozează ardelenește, să nu fie prea grele pentru o singură clipă.
    Atunci am nimerit-o pe “Fetița…” pe la jumătatea ei. Mi-am zis că o s-o iau de la capăt într-o zi, am uitat și soarta, întrupată în Siono
    , mi-a adus-o aminte: acum e întreagă și vie în mâinile mele și am îndrăgit-o și mai mult, fără să mă plictisesc recitind partea cunoscută. Pentru că de personajele lui Petru te atașezi imediat ce te-ai încumetat să le primești în propria imaginație. Până și horror-ul lui, atunci când abordează stilul, e senin și face bine spiritului, nu neapărat în siguranța unui final fericit, cât în mânuirea cuvintelor în așa fel încât același spirit să nu se simtă agresat de limbajul sau locurile comune ale genului literar respectiv.
    “Fetița…” lui Petru, Lena, e, în viziunea mea, un fel de fetiță cu chibrituri modernă, care luptă cu demoni interiori, dar, mai ales, exteriori, deghizați în agenți de poliție sau guvernamentali, și reușește, în cele din urmă, să se încălzească la flacăra vie a propriei purități intacte.
    Pe Petru Racolța nu îl receptez, din fericire, ca pe un scriitor spectaculos, care mă uimește cu fiecare apariție, până obosesc. Mă uimește mai degrabă la el varietatea abordată în scrieri – roman, poezie, epigramă, literatură de copii. Trecându-i prin toate, mi-a devenit unul dintre cei cărora le-aș lua o carte înainte de a-i ști conținutul – mai profan spus, îi dau like înainte de a vedea ce-a scris – fără reținerea că greșesc. Petru e un destoinic ce știe să creeze personaje, împrejurări și sentimente plauzibile minții umane, indiferent de natura lor și de contextul în care le pune.
    Petru nu răscolește întrebări fundamentale, dar nu pentru că nu le are, ci pentru că e, în esență, un mare optimist, care a ales deliberat să dea cititorului momentul unei lecturi bune.
    Felicitări, Petru, pentru “Fetița…”, aștept și o Delie la fel de palpabilă!

Adaugă un comentariu

(1)
error: Atenție: Conținut protejat !!