Autorii noștri

Irina Alexe

Ami Ancelin

Ionel Anghel

Nicoleta Beraru

Ionuț Calotă

Cristina Centea

Antonela Chezan

Margareta Cloșcă

Issabela Cotelin

Cristina Cristea

Marina Costa

Florentina-Loredana Dănilă

Otilia Dima

Alexandru Dospinescu

Cristina Dumitru

Irina Georgiana Filip

Corina Finta

Simona Gânj

Diana Gole

Fabiola Ion

Monica-Adriana Ionescu

Dana-Maria Jugăurs

Andra Kat

Dana Mierluț

Cristi Nedelcu

Clara Elena Păun

Cătălina Popa

Simona Prilogan

Paulina Popescu

Petru Racolța

Monica Elena Stan

Larisa S. Maria

Diana Adriana Matei

Iulia Nani

Maria Neagu

Dana Nichițelea

Vera Oren

Em Sava

Oana Olga Stroe

Bianca Timșa Stoicescu

Mona Șimon

Lucia Stroilă

Anna Timotin

Daniela Toader

Florina Turugă

Irina-Cristina Țenu

Ileana Vlădușel

Irina Alexe

Sunt former economist și marketing officer, actual blogger și scriitor. Sunt fiică, soră, mamă, soţie, femeie, iubită şi toate celelalte atribute din cântec, plus multe altele. În urmă cu vreo niște ani m-am îndrăgostit iremediabil de social media și scris.

Îmi plac provocările care implică scris și de obicei mă arunc cu capul înainte dacă pare să mă stimuleze intelectual. Am aflat în acest timp că poți să faci ceva cool, ceva unic, ceva care te definește și care ar putea să te facă celebru – adevărul este că rămânem în umbră până găsim publicul care se poate identifica cu noi. 

A debutat în 2015 cu o povestire în volumul colectiv Azi, în 2016 a publicat romanul Drumul meu, în 2018 romanul Foamea, iar în 2020 cartea de bucate umoristică 30+ și înfloritoare.

Ami Ancelin

La unsprezece ani și ceva citeam pe furiș „Anna Karenina”, „Madame Bovary”, și scriam poezii pe pagini rupte din caietele de școală. Nu am publicat niciodată. Am purtat în suflet și pe caiete aruncate mai târziu la coș pasiunea pentru scris. De ceva vreme trăiesc în Marea Britanie, dar nu pot să stau departe de Iași, orașul nopților de mai cu miros îmbătător de tei, orașul în care m-am născut și pe care îl port în suflet. Tot de ceva vreme am un blog, „A sophisticated wo-man”. Mai mult, sau mai puțin, scriu despre mine. Departe de a fi sofisticată, femeia din paginile blogului meu e o femeie în conflict cu propriile sentimente și emoții, o femeie care, între ficțiune și realitate, culmea și întâmplător există.

Ionel Anghel

Născut într-un oraș cu mult praf de istorie, întemeiat, zic unii, de un turc pe nume Ibraim, m-am mutat când încă în-vățam să pășesc într-un oraș al cărui prim locuitor se pare că a fost un pescar numit Galatius. Mi-am continuat procesul de învățare a rosturilor vieții, terminând cu brio o școală a cărei ușă de ieșire dădea spre Marea Neagră și, mai departe, spre oceanele lumii. Și încet, împins de furtuni sau voci de sirene, am obosit să tot arunc ancore încât, ultima rămasă inimii mele, am sădit-o la rădăcina unui arțar.

Mereu între ape și pământuri, n-am avut timp sau curaj să bat la uși unde să îmi pot spune gândurile, dar mă uit la un zid și vorbesc mai mult singur.

Am apărut în revista Itaca Dublin și chiar am ocupat locul al II-lea în concursul anual (2019) de poezie al revistei.

Nicoleta Beraru

Trăieşte în Belgia, unde este profesor și traducător. Colaborează cu diferite publicații din România și diaspora, scriind articole în limba română și neerlandeză.
A debutat în 2018 cu volumul de eseuri și povestiri pentru adulți Ardei iuţi. Povestiri la imperfect, iar în 2019 a publicat romanul Luluţa şi Petrişor sau povestea cuiburilor părăsite, dedicat copiilor lăsaţi acasă de părinţii plecaţi la muncă în străinătate, premiat cu locul al doilea la concursul Cartea Anului al Organizaţiei Itaca – Dublin.

Ionuț Calotă

Debutează în 2017 cu volumul Cum să supraviețuiești în dragoste, urmat de MANIFEST pentru globalizarea poeziei, Cum am salvat lumea, Nuduri și semne, Partituri pentru păpădii electrice, Ziua când am semănat cu tine şi are numeroase participări în antologii și reviste literare naţionale şi internaţionale, atât cu poezie cât și cu proză.

Cristina Centea

Am absolvit filologia la Universitatea Transilvania Brașov și actualmente lucrez ca profesor de limba engleză. Am început să scriu literatură pentru copii, publicând mai multe povestiri pe un site educațional sub formă de fișe de lectură. La Romcon 2016 am luat locul trei la concursul „România peste 100 de ani” cu proza scurtă „Vânătorul de teroriști”. În 2020, romanul meu de aventuri „Alex Blue, băiatul extraterestru” a fost câștigătorul concursului de manuscrise Polirom Junior, fiind ulterior publicat de editura Polirom.

Antonela Chezan

„Îmi place să scriu despre oameni, să formulez gânduri și să constat reversibilitatea lor în cuvinte așternute. Mi-am propus să adun cândva tot ce am într-un volum.

Scrie cântece pentru copii și a publicat diverse articole și lucrări de specialitate în domeniul logopediei.

Promovează dezvoltarea limbajului prin muzică și structuri ritmate.

Margareta Cloșcă

Sunt genul de om care crede că viața oricărei persoane stă sub semnul iubirii. Dragostea ne trasează drumurile pe care le urmăm în viață și ne ajută să realizăm inimaginabilul. Așa cum nu pot trăi fără aer și apă, nu-mi pot nici imagina o viață fără iubire, sens și speranță.

A scris un volum de poezii bilingv (română – engleză) Ce scriu după ce trece hazul, apărut în 2019, a publicat un fragment din nuvela Iubirea tomnatică a Ilenei și trei poezii cu tematică hibernală în revista Contraste Culturale.

Issabela Cotelin

„Cine sunt eu…?

Eu… nu știu cine sunt…

Doar că, ireversibil de cuminte

Și-ntr-o virtute nevăzută,

Ca biata în bătaia puștii ciută,

Merg de nebună numai înainte.”

(Autoportret)

Am debutat cu poezia „Interpretări” în revista Restituiri.

Am luat o diplomă de merit la concursul național de poezie

Radu Cârneci și o mențiune la concursul de proză Simfoniile verii, al revistei Agora artelor, ambele texte au apărut apoi  în volume colective.

Am publicat în „Antologie de… pandemie” și în revistele Astralis, Contraste Culturale și în volumul I al revistei Agora Artelor, Albumul poeziei. Am tradus în rusă trilogia „Să fie lumină”, de Florentina Mateescu.

Cristina Cristea

Sunt de profesie medic. Îmi plac deopotrivă pictura, muzica și patinajul, dar din postura de privitor și ascultător cuminte, pentru că m-am convins repede că e mult mai bine așa. Dar cuvântul, îl iubesc de când mă știu. Am început să scriu după ce am învățat alfabetul și am înțeles că toate acele semne te pot ajuta să le spui celorlalți cât de minunate sunt lucrurile văzute de tine. Probabil mi s-a părut ușor să o fac în versuri, pentru că la șapte ani compuneam prima mea poezie.
Să scriu este pentru mine mai mult decât o stare, e un mod de a mă simți împlinită, pentru că atunci se închide un cerc în care sufletul meu este cumva acasă. Chiar dacă o bună perioadă de timp am pus într-un sertar caietele de încercări literare, nu am putut rămâne deoparte și de câțiva ani am reluat joaca mea cu cuvintele. Am publicat poezie în diverse reviste literare și antologii (Luceafărul din vale, Columna iubirilor eterne, Dincolo de retină, Traiectorii fragile, Vis cu Nichita, Convorbiri literar artistice și eCreator).

Marina Costa

A debutat la vârsta de zece ani cu „Poem interminabil”, în revista Pasiuni, a Liceului de Filologie-Istorie. Primul roman publicat este Pribegii mărilor, urmat de Vieți în vâltoare, Prietenii dreptății, Echipajul, Soarta mercenarului și alte destine, Alte vâltori ale vieții, Farmecul mării, Drumuri și doruri, Ocrotiți de sirene și A doua cursă. Marina scrie proză și poezie și a fost parte din mai multe antologii și reviste literare unde a fost de multe ori premiată.

Florentina-Loredana Dănilă

A obținut numeroase premii literare pentru proză, poezie, dramaturgie, proză umoristică și haiku.

A publicat volume de poezie: Ostrov și Domnișoara Nimeni, de proză: Miss UniversA unsprezecea poruncă, Aceeaşi lună peste sat, Şi copiii se îndrăgostesc, romanele: Înainte de magnolii, Scrisori netrimise și volumul de proză umoristică De râsul Cucilor, în colaborare cu umoristul constănțean Ananie Gagniuc. Este, de asemenea, prezentă cu creații literare în mai multe volume de antologii.

Este membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, membră fondatoare a Clubului Umoriştilor Cons-tănţeni „Prăvălia cu umor” și a Asociației Culturale „Leviathan” din București, membră a Uniunii Epigramiştilor din România și a Societăţii Române de Haiku București.

Otilia Dima

Iubesc cuvintele și cred că uneori și ele pe mine, și mi se așază frumos pe hârtie. Când eram mică mergeam la Cenaclu literar.

Sunt din județul Bacău și am participat la concursul „Toamna bacoviană” la categoria eseu și am câștigat premiul al II-lea la debut. 

Am publicat o carte pentru copii, „Palatul de vanilie”, ins-pirată de fetița mea, Natalia.

Îmi place să scriu cărți pentru copii, este ca și cum ai deschide o poartă către o lume fermecată.

Alexandru Dospinescu

Cristina Dumitru

Să citesc și să scriu sunt pasiuni pe care le-am savurat ca pe o licoare vindecătoare de când mă știu.

Cristina scrie în blogul ei și pe pagina de Facebook. În 2015, fost surprinsă de mesajul unui necunoscut care i-a propus să publice câteva nuvele într-un ziar local:

„Mi-a promis că înainte de a fi publicată, voi primi o copie pentru aprobare. Am verificat ziarul (purtam haina lui Toma necredinciosul) și am avut confirmarea că acel reporter exista cu adevărat. A fost clipa declanșatoare. Așa a început. Curajul și încrederea și-au ocupat locul cuvenit în sufletul meu, puțin câte puțin și la jumătatea aceluiași an m-am declarat „blogăriță” amatoare, iar blogul meu a început să se umple cu câte o poveste pe lună.”

Irina Georgiana Filip

A descoperit o nouă lume după ce a divorțat, la vârsta de 24 de ani. Problemele n-au doborât-o. Dimpotrivă, au ambiționat-o să demonstreze că femeia este mai mult decât menajeră ori obiect sexual. A creat primul ei blog De la sex la dragoste, unde a oferit o mulțime de informații din propria experiență. La fel a procedat și cu cel de-al doilea ei blog Pentru mame de gemeni, ea însăși fiind una dintre ele.

Georgiana e pasionată de lucru manual, muzică și literatură. În special cea arabă, indiană și musulmană.

Scrie pe blogurile ei și are un text publicat de Editura All într-un ziar aniversar, cu ocazia lansării volumului În Urma Eșafodului, de Carol Birch.

Corina Finta

A publicat volumele: Punctul din mintea furtunii (2018) și Pendulări prin paradisul pătrat (2019), a apărut în Antologia Zâmbetul liric al toamnei și diferite reviste tipărite și online: Scriitorul, Word Pilot, Contraste culturale, Poezii pentru sufletul meu și Itaca.

Simona Gânj

Scriu zilnic pe pagina mea de Facebook poezie, proză, jurnale de călătorie sentimentale, amintiri, texte, gânduri de zi cu zi. Scriu cu dor de țara natală, de oamenii dragi din viața mea de acolo, scriu cu drag de cuvinte.

Am două articole de călătorie publicate pe platforma online Ro Expat Belgia. Iubesc cuvintele de când mă știu, sunt mistuită de ele, iar acum am găsit liniștea de a le rândui. Și ce e mai frumos, se pare că abia urmează! Cu drag de cuvinte.

Diana Gole

Sunt Diana, sau așa îmi place să cred… de fapt sunt o iluzie. Îmi place ciocolata – în orice fel. Îmi plac oamenii pozitivi, de la care am ce învăța. Îmi place primăvara. Îmi place verdele. Însă cel mai mult îmi place să rătăcesc printre cuvinte.

Scriu proză scurtă pe blogul Illusion’s Street, unde am strâns deja aproximativ douăzeci de nuvele și schițe și în jur de o sută de povestiri foarte scurte. Debutul în volum tipărit a avut loc cu ocazia proiectului „Pastile de nesomn”, coordonat de Corina Ozon.

Fabiola Ion

Sunt o persoană cu scaun la cap, asta când n-am capul în nori în puținul timp liber. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind valoarea și puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine.

Am descoperit că, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Monica-Adriana Ionescu

„Oama” (femininul de la om) Moni Ionescu – multe de spus… O minte care a coborât în inimă și a rămas acolo, un inginer chimist care a devenit maestru reiki și care scrie despre „diamantul” din țărână.
Sunt la prima încercare reală, dar am cochetat mereu cu scrisul. Am un blog în care scriu, în limba engleză, despre ceea ce îmi place să fac, despre subiectele fierbinți ale momentului (fără politică).


Blogul autoarei: Naturally Friendly!

Dana-Maria Jugăurs

Sunt Dana-Maria Jugăurs, blogger din 2010, aceasta fiind singura mea activitate literară, dacă o pot numi așa, și sper că pot, având în vedere că am scris peste șapte sute de articole cu diverse teme, de la beauty până la povești de dragoste.

Andra Kat

Scriu de când am învățat să scriu. Am scris pe blogul meu, „Andra Kat”, mult timp, dar în ultima vreme nu am mai publicat.

Nu pot să scriu frumos, drăgălășenii. În viața reală sunt o persoană plină de energie și fericită, dar personajele mele sunt triste, victime, neînțelese. Câțiva ani nu am scris nimic pentru că mi-era milă de personaje și nu înțelegeam de ce nu pot scrie nimic frumos. Nu înțeleg nici acum, dar se pare că și stilul ăsta ciudat place cuiva.

Dana Mierluț

Eu sunt Dana, o copilă când ne luăm după minte, voce și înfățișare, dar absolventă de Științe Economice. Numerele ar putea fi viața mea, însă cărțile nu le dau voie. Sunt o visătoare incurabilă, zăpăcită și prietenoasă. Dacă nu sunt plecată la vreun proiect de voluntariat sau internship/curs, cel mai probabil mă găsiți cu o carte în mână. Îmi place și să scriu, fie că e vorba de recenzii, de povești sau de orice îmi trece prin minte.

Printre blogurile mele de suflet se numără Cărți și praf de stele pentru care am scris timp de trei ani și Cinefilia unde postez de la începutul anului trecut (2019).

Cristi Nedelcu

Jurnalist și scriitor, premiat în cadrul a numeroase festivaluri și concursuri literare, a debutat în 1992 în revista Dilema și a colaborat cu mai multe reviste – Dilema, Scrisul Românesc, Mozaicul (unde în prezent deține cronica teatrală). Debutul editorial a avut loc în 2006 cu volumul bilingv Însemnări despre Shakespeare/ Essays on Shakespeare, lansat în cadrul celei de-a V-a ediții a Festivalului Internațional Shakespeare, urmat de Canonul marginalului în 2006, de Vești proaste (teatru) în 2008, Lumea-ntreagă e o scenă/ lumea-ntreagă e un show. Paradigme culturale ale societăților, în 2013 și Graffiti (proză scurtă) în 2020.

În 2016 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza Semiotica bancului. Din 2010 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din 2018 membru PEN Club.

Clara Elena Păun

Am 20 de ani, sunt studentă la Medicină și am o pasiune netulburată pentru istorie.

Am participat la concursuri literare naționale și locale în perioada școlii, unde am obținut diferite premii. Nu am ținut o evidență a activității literare, dar ocazional scriu pentru ziarul SlatinaBuzz, menționez „Jurnalismul poate fi miracolul de început de lume” și „Majestate, nu v-am uitat!”

Am publicat poezia „Odă îngerului” în revista Scriitorul, iar în prezent lucrez la un volum de poezie.

Cătălina Popa

Sunt Cătălina Popa, actriță, om de radio și pasionată de scris și de frumos. Încă din copilărie am iubit poveștile și nu era an în care să nu încep un roman pe care nu-l duceam la bun sfârșit. Încă nu l-am terminat, dar până atunci îmi fac antrenamentul cu povestiri care sunt fărâme din forța pe care sper s-o aibă viitoarea mea carte.

În prezent scriu pe blogul personal Cătălina Popa. Am publicat povestiri și pe alte site-uri cum ar fi Literomania, Guerillaradio, dar și în antologia Ad Infinitum II.

Simona Prilogan

Deși copilăria am trăit-o sub aripile cenușii ale comunismului, cu frica de securitate în piept, cu urcatul scărilor în beznă până la cel de al 10-lea etaj al blocului, trăind în condiții precare, mă consider totuși un copil răsfățat al Hunedoarei, urbea aducându-mi atât de multă mângâiere și blândețe. De la castanii drept încolonați de-a lungul trotuarelor, sub care am găsit portite spre magia basmelor, până la sălile de clasă, unde profesori desprinși parcă din lumi celeste, ne-au dăruit cu multă pasiune și devotament o parte din cunoștiințele lumii și ne-au îmbrățișat sufletele cu multă dragoste, ne-au învățat regulile esențiale ale umanității. Nu doar ca un act de curaj, dar ca o trăsătură de bun simț al omului frumos.
Cu poezia am cochetat de mică, timp în care am cântat, am dansat, am jucat teatru. Toate astea s-au înfiripat în școala generală nr 1 din Hunedoara, unde grației profesorilor am descoperit bucuria artei.
Legat de poezie îmi amintesc cu multă emoție și nostalgie de evenimentele culturale, destul de dese, ce aveau loc în municipalitate, de regulă în incinta Casei de Cultură ori la Castelul Huniazilor. Se interacționa fabulos prin tot felul de provocări artistice, scriind uneori pe teme stabilite ad hoc. Am câștigat chiar și câteva premii, lucru ce m-a încurajat să îmi continui jocul creației.  Ehehe, am chiar și o poveste hazlie. Eram cred în clasa a 5-a. Profesoara de limbă și literatura română, dna Maria Prejban, m-a înștiințat cu vreo două zile înainte că urmează să mergem amândouă la un eveniment în care trebuia să înscriem un poem dedicat “conducătorului iubit” Nicolae Ceaușescu. Copil fiind, am încropit câteva versuri despre ceea ce am înțeles eu la vârsta mea că ar trebui să fie un conductor model, jucându-mă în inocența mea cu rimele și ritmul. Tot în inocența mea am spus tovarășei profesoare că poezia nu are inclus numele conducătorului iubit deoarece nu am vrut să o “stric”, iar în cazul în care la următoarele alegeri un alt președinte va fi ales, poezia mea rămâne valabilă. (!) Și acum mă minunez de inocența Copilăriei, dar, de asemenea, îi sunt recunoscătoare doamnei profesoare pentru maturitatea și discreția de care a dat dovadă. Mi-a explicat blând că trebuie să așezăm între rânduri și numele cu pricina. 

Despre orașul cu castani aș povesti la nesfârșit, ca despre o icoană a Copilăriei în care toți copiii fost-au fericiți. Din rădăcina lui mi-am înălțat cuminte ramurile către senin, însuflețindu-mi gândurile cu delicatețe, frumusețe și îndrăzneală precum inflorescența acestuia.

Primele poezii mi-au fost publicate în câteva reviste din tară de la vremea respectivă, dar cea mai prețioasă apariție a fost cea din cotidianul hunedorean Cuvântul Liber. Se întâmpla între 1998 – 2003. Tot în acea perioadă am castigat un premiu al presei în cadrul Festivalului International Lucian Blaga ce a avut loc la Sebeș.

A urmat apoi o perioadă de tăcere creativă. Am revenit în urma încurajării primite din partea fiului meu cel mare, Cosmin. În 2013 am deschis primul blog wordpress unde am publicat poezie și proză scurtă în limba română și engleză.  În ultimii 3 ani am colaborat la diferite proiecte literare, publicând în Webcultura (România) și Spillwords NY ( SUA), iar azi am bucuria să spun că o parte din creațiile mele literare sunt incluse în 6 antologii de poezie din Statele Unite ale Americii, în 3 antologii literare din Marea Britanie și 2 antologii de poezie și proză scurtă din România.

Paulina Popescu

Este absolventă a Facultății de Limbi străine și a avut o carieră strălucită de profesoară de franceză într-un oraș din Ontario. Din 2008 a colaborat la ziarul Agenda românească din Kitchener, Canada, cu rubricile Întreabă un profesor și Impresii de călătorie.

A câștigat două premii literare, publicând proză scurtă în limba franceză în volumele Parcours identitaires (2015) și La première fois (2017). În 2019 a publicat romanul Fluturii cenușii. Pasionată de calatorii, are un blog cu toate aventurile ei de globetrotteur.

Petru Racolța

Petru Racolța s-a născut (a. 1956) în comuna (pe atunci, acum e un orășel cochet) Seini, județul Maramureș. Poate că ar fi devenit zidar, – spune Petru, – ca tatăl și bunicul lui, așa cum a devenit și fratele lui mai mare, dar destinul a avut alte planuri pentru el. Astfel că, la numai șase luni de la naștere, a fost lovit de o poliomelită nemiloasă care l-a marcat pe viață lăsându-l cu sechele serioase la ambele picioare. Din cauză că nu se mai putea deplasa, nu a fost acceptat la școala din localitate, decât în clasa întâi. „Mama a fost cea care s-a zbătut ca o leoaică să mă înscrie la o școală specială, din Jucu de Sus, ”ca să ajung om între oameni” îmi zicea ea.”

Școala în internat nu a fost deloc ușoară, dar i-a întărit trupul și spiritul pentru viața grea care îl aștepta. Însă principalul avantaj l-au constituit profesorii de calitate care veneau din Cluj-Napoca, pentru a le lumina mințile și a le ostoi setea de cunoaștere. Influența cea mai mare asupra lui a avut-o profesoara de limba română, Milaș Scutaru Rodica, care l-a încurajat să scrie primele poezii și apoi povestiri scurte: „Îmi amintesc că ne-am despărțit cu mare regret, la terminarea clasei a VIII-a, cu promisiunea că vom ține legătura, ceea ce nu s-a întâmplat până acum cinci ani.” Între timp, Petru a făcut o școală profesională de electrician constructor de mașini electrice (bobinator), la București, orașul în care ar fi rămas pentru totdeauna, dacă se putea. Acolo a jucat de multe ori șah în Cișmigiu, dar și în clubul ITB, alături de maeștrii și talente care aveau să se afirme așa cum ar fi putut face și el dacă nu trebuia să revină în Seini. La fel, în școala profesională a avut acces la o mașină de scris prin care a așternut o parte din prima lui poveste – ”Revolta din ogradă” -, pe care avea să o termine 45 de ani mai târziu, datorită blogului deschis pe WordPress.

Liceul l-a făcut la secția ”fără frecvență”, între anii 75-78 și Petru ar fi mers mai departe dacă nu se căsătorea cu o fată frumoasă care necesita toată atenția lui, din mai multe puncte de vedere. Tânjea de dorul de-a povesti ca în copilărie, când născocea povești pentru a-și adormi seara colegii de dormitor. Dar… a rămas văduv și ulterior apare internetul pentru a putea ajunge „stăpân pe o tastatură, în fața colilor albe și virtuale care așteptau să-mi revărs gândurile”.Petru Racolța a început cu povestiri scurte și nuvele, publicate în două volume sub titlul ”Povestirile unui maramureșean” (editura Eurotip Baia Mare – 2015 -, respectiv Waldpress Timișoara – 2017), dar a scris între timp și romanul ”Planeta Paradis” – editura Excelsior. Timișoara. A urmat prima lui carte de versuri, ”Versuri pentru suflet și cuget” (poezii, epigrame, catrene, haiku) – 2019 editura Pavcon, București -, precum și un volum cu patru povestiri fantastice: ”Metamorfoza”. la aceeași editură și în același an.

Monica Elena Stan

Născută sub soarele fierbinte al verii, mereu am fost curioasă și interesată de lucruri diverse (muzică, în mod special, operă, scris, citit, geologie și multe altele).

Am publicat un fragment dintr-o proză scurtă, în Timișoara, în revista locală Anotimpuri literare. Cu aproximativ cinci ani în urmă, alte două texte au fost publicate pe site-ul Regatul cuvântului.

În textele mele încerc să atrag atenția asupra faptului că, într-o lume tot mai nebună și mai în viteză, dragostea poate salva suflete, oameni sau poate alina.

Pentru mine este cel mai prețios sentiment.

Larisa S. Maria

Îmi place să-mi expun gândurile pe hârtie și aș vrea ca toate scrierile mele să ajungă în inimile oamenilor. Am dobândit această pasiune acum câțiva ani și nu m-am oprit până nu s-a materializat în cărți semnate de mine. Prima experiență care m-a adus alături de cititori a fost participarea la Târgul Internațional de carte Gaudeamus 2018, unde am debutat cu romanul „Banditul”, iar în anul următor am publicat „Naomi”.

În semn de recunoaștere a meritelor deosebite, în data de 30 ianuarie 2019 am primit diplomă de merit pentru contribuția la viața literară a orașului Gătaia.

Diana Adriana Matei

Apariții în antologii și reviste: Oglinda Literară, Literatorul, Vatra Veche, Poezia, Tribuna, Bucureștiul literar și artistic, Nord Literar, Apollon, Luceafărul, Litere, Actualitatea literară, Discobolul, Contact Internațional, Mișcarea literară, New York Magazin, Monitorul de poezie și numeroase premii literare și de artă dramatică dintre care amintim: Premiul I la concursul internațional Învingător prin artă, pentru scenariul „Prescripție culinară”, Locul I și trofeul Campionatului mondial de Poezie 2018, secțiunea teatru, Premiul Național pentru Teatru (Festivalul – Concurs de Literatură Moștenirea Văcăreștilor, Premiul I la Festivalul – Concurs Visul inimii, Premiul I la Festivalul Internațional de Poezie Grigore VieruSunt iarbă. Mai simplu nu pot fi, 2020, Premiul I la Festivalul – Concurs de creație literară Elogiul iubirii, secțiunea tineret, 2020.

Iulia Nani

Are o experienţă de 19 ani în marketing şi comunicare, în companii naţionale şi multinaţionale. În paralel, este traducătoarea a 17 cărţi, majoritatea din domeniul ştiinţelor sociale. Absolventă de Limbi Străine, şi-a completat studiile cu un Master în Marketing şi o certificare internaţională în Neuromarketing.

Maria Neagu

A debutat în volumul colectiv Dincolo de aparențe (apărut în două ediții) în anul 2015.

Proiectul Dincolo de aparențe, marca Să reînvățăm să citim a luat naștere din dorința de a ajuta cititorii să termine de citit poveștile începute.

Dana Nichițelea

Deși am fost întotdeauna atrasă de ideea de a crea ficțiuni și scurte povestiri, mult timp m-am rezumat doar la poezii. Ceva mai târziu, mi-am permis să dau o șansă ideii de a scrie proză scurtă, liberă, unde, timid, inițial încercând să nu deranjez, să-mi aștern ideile în scris. Mi-am permis treptat să las liberă doza mea de sarcasm, uneori cinism, să se strecoare din ce în ce mai des în scrierile mele. Mi-am dat voie, cu fiecare pagină, să fiu mai axată pe ceea ce voiam să las să iasă la suprafață și mai puțin pe teama de a fi nevoită să mă justific. Când mi-am dat seama cu adevărat că îmi doresc să scriu pentru mine, cred ca am început, de fapt, să scriu și pentru ceilalți…

În februarie 2020 am lansat primul volum de proză scurtă, „Povestea funcționarului care a devenit cuier”.

Vera Oren

Sunt o pribeagă din 1980, catalogată o trădătoare, o oportunistă, o româncă diluată. Nu mi-am uitat nici țara nici limba, doar am fost foarte ocupată cu viața. Acum mă întorc la sursă și singurul mod de-a o face e prin scriitură.
Am scris despre Radu Mihăileanu, Petru Popescu, Felicia Mihali și despre pictori români din Montreal.  

Am publicat cărțile: „Love dummies” , în 2017 și „Harmless Misfits”, în august 2020.

Scrisul a fost visul meu din adolescență, abandonat din considerente practice, un vis care n-a murit.” 

De meserie inginer, trăiește de mulți ani în Canada. Este scriitor și, de aproape treizeci de ani, corespondent cultural de Montreal al ziarului Observator din Toronto.

Em Sava

Ela Mihu alias Em Sava își trage seva din Sava ardeleană a bunicilor ei, paradis care i-a amprentat copilăria, determinând-o să-și semneze scrierile cu pseudonim.

Deși locuiește din 2001 în Canada, trăiește în patria limbii române, colaborând cu o serie de ziare și reviste din România și diaspora, publicând regulat proză și poezie în limba română, pentru că, spune scriitoarea, „dacă Dumnezeu te face român, degeaba emigrezi.”

A debutat în 2018 cu romanul Pași (scris în colaborare cu Axel), a apărut în diferite volume antologice de poezie și proză, în 2020 a publicat romanul Ana și volumul de versuri Fluturi și alte frunze.

Oana Olga Stroe

Iubesc să scriu și visez să public o carte.

Sunt economist, am lucrat toată viața în bancă, Corporate Relationship Manager și creditare, mi-am dorit enorm să fac filologie, dar am fost îndrumată să fac secția de real.

În copilărie visam ca la pensie să ajung să scriu cărți. În imaginația mea, a fi la pensie nu însemna bătrânețe, boală sau slăbiciune, ci doar mai mult timp liber și mai multă înțelepciune.

Obișnuiam să le spun copiilor povești inventate de mine. Cu timpul, am creat un personaj, un băiețel ce trecea prin diverse experiențe. Devenise prietenul lui Vladi, băiețelul meu. Făceam în așa fel încât experiențele lui să fie cu morală, bine-înțeles pozitivă, iar Vladi ajunsese să iubească acest personaj.

Poveștile îmi veneau în minte fără să mă gândesc la ele.

De multe ori eram și eu curioasă ce întorsătură vor lua întâmplările. Dar, așa cum veneau poveștile, tot așa plecau.

Bianca Timșa Stoicescu

Când am spus că vreau să fiu scriitoare, am dezamăgit-o pe mama care mă voia secretară și pe mătuși care-și imaginau că voi fi profesoară sau că voi lucra în armată. Poezia a fost prima haltă pe drumul scrisului, dar m-am oprit, în favoarea comentariilor sociale. În lumea povestirilor pentru copii am intrat dintr-o întâmplare – împreună cu o colegă interpretam fel de fel de animăluțe, pentru distracția noastră. Ceilalți se amuzau și ne-au cerut să fie ceva permanent. Așa au apărut povestirile înregistrate și cărțile pentru copii. Spre roman m-am îndreptat odată cu participarea la primul concurs NaNoWriMo, în 2016. De ce scriu? Mi se pare că scrisul redă o parte a personalității mele pe care relaționarea cu oamenii nu o poate cuprinde: profunzimea.

A publicat mai multe cărți pentru copii: Ce poate face un copil, 2010, Cangur la minut, 2011, Caracatița printre noi, 2012, Povestiri amuzante despre lucruri serioase, 2018, Aș vrea să fiu o mare, 2018, Baloane în soare, 2020.

De asemenea a scris și dramatizat aproximativ opt sute de povești pentru copii.

Mona Șimon

Iubesc să iubesc, să râd cu lacrimi și să mă pierd în lumea cărților. Zi de zi încerc să creionez fericire, dar până la urmă, în mintea mea ea înseamnă cireșe atârnând pe o ureche, un soare cald pe post de pălărie și pe fundal șoaptele mării albastre.

De patru ani scrie povești și povestiri pe blogul personal O carte nescrisă (monasimon.ro).

În 2018 a avut două participări la concursul de blogging creativ, unde a ocupat consecutiv o poziție pe podium: locul trei și locul doi; este finalistă la concursul literar organizat de Itaca Organization Dublin în decembrie 2019.

Colaborează cu revistele online Catchy.ro, Revista Itaca și Bel-Esprit.ro

Lucia Stroilă

Aveam 11 ani cînd am scris prima poezie. Se organiza un concurs, ”Tinere condeie” se numea și diriginta voia să participe doi dintre noi așa că a organizat un concurs pe clasă. Mi-am bătut capul vreo două zile și a ieșit o impresionantă poezie patriotică, în care pusesem toată inima mea mică și tremurătoare. Patria era mama bună și iubitoare, etc, etc. Aveam emoții cît carul cînd am prezentat-o. Ghinionul a făcut ca buna mea prietenă și colegă de bancă, Emilia, să vină cu o poezie scrisă de Topîrceanu. ”După-atâta frig şi ceaţă/ Iar s-arată soarele./ De-acum nu ne mai îngheaţă/ Nasul şi picioarele!” Era frumoasă, tii ce frumoasă era, iar Emilia ne-a citit-o înainte de ore, de-am rămas muți de admirație, n-o mai auzisem niciunul niciodată. Ce mai, ea avea să cîștige concursul, era clar și nici măcar nu eram supărați, că nu ascultasem în viața noastră versuri mai frumoase. Chiar am ajutat-o pe Emilia s-o treacă pe curat, că eu aveam un scris frumos, mult mai frumos ca ea. Cînd a venit diriginta am sărit repede să-i spunem să asculte întîi poezia Emiliei. Indulgentă, femeia a ascultat-o, și-a luat imediat foc. A crezut că rîdem de ea. Drept urmare, ne-a corectat poeziile la sînge. Cînd a ajuns la mine a zis ” Ia uite, și tu trebuie s-o fi copiat de undeva, că e prea frumoasă. Asta nu e poezie de copil de clasa a 6-a, sigur!”. Am crezut că-mi fuge pămîntul de sub picioare cu tot cu clasă, că mă afund și mă duc pînă în miezul de foc al planetei. Degeaba i-am spus că eu am scris-o, că-s metaforele mele și-am muncit pentru ele, a fost neînduplecată și m-a descalificat. Am plîns o căldare de lacrimi atunci și, pînă în 2016, nu am reușit să mai scriu un vers. Eram atît de blocată în umilința copilului nedreptățit, că aveam creierul întunecat, pur și simplu tot ce scriam mi se părea ori prea prozaic, ori prea banal, clișeic. Anul 2016 a venit cu descătușarea. Am cunoscut un om de care m-am și îndrăgostit (de la distanță). Era sigur pe el, scria povestioare istorice, scria versuri și mi-a dat aripi. Multe dintre versurile mele de început sunt legate, într-un fel, de el. Din fericire, erau atît de naive, că le-am ocolit și nu le-am inclus în volumul de față.

Apoi, m-am gîndit că ar fi bine totuși să rămîn la proză și m-am înscris la un curs de scriere creativă pentru proză scurtă care, culmea, în loc să mă îndepărteze de poezie, m-a apropiat de ea. Anul trecut, omul meu mi-a zis ”ar trebui să le aduni și să le publici”. Eu nu eram așa sigură că am să reușesc, dar pandemia mi-a dat curaj (ies și lucruri bune din interdicții, se pare) și mi-am zis că ar fi cazul să fac și eu odată ceva care să rămînă peste timp.

Așa se sparge gheața. Mai am în lucru o carte de povestiri pe care le pitrocesc de ceva timp și cu siguranță voi mai publica și altele, de Dumnezeu va fi blînd și-mi va lăsa timpul necesar scrisului și, bineînțeles, dacă cititorii vor fi încîntați de emoțiile pe care le transmit.   

Anna Timotin

Născută în primăvara lui 1987, în satul Puhoi din Republica Moldova, Anna s-a desprins de meleagurile părintești când a devenit studentă la Universitatea Liberă Internațională din Chișinău, la secția Engleză-Germană. În 2012 a emigrat în Canada, unde a absolvit cursurile de Resurse Umane ale Universității McGill. Azi trăiește în Montreal, unde lucrează ca analist pentru o companie națională. Îi place ceea ce face, însă adevărata ei pasiune este literatura. Citește cărți într-o rotație de limbi: engleză, franceză, română și rusă.

„Prin venele Annei Timotin curge Moldova natală și literatura. Urmărind penița fermă, verbul hotărât, onestitatea scriiturii și figurile de stil lejer dantelate, construind povești picturale, e greu să crezi că Amintiri este un volum de debut.
Deși trăiește de ani buni în Canada, filonul tradițional nu a cunoscut alterarea înstrăinării, limbajul este dulce și adesea colorat dialectic.

Cartea cuprinde douăzeci și nouă de povestiri distincte, însă este un tot unitar, însumând icoanele copilăriei și adolescenței scriitoarei, petrecută parcă într-o altă lume, mult mai simplă și mai curată. Viața își cântă timpul și în satul Puhoi al Moldovei de dincolo de Prut, oamenii trăiesc și visează, soarele răsare și apune, copiii cresc și își urmează destinele, iar nostalgia dulce a autoarei, aflată astăzi la mii de kilometri distanță, își pune amprenta pe fiecare literă.” (Em Sava)

Daniela Toader

Am publicat în 2016 câteva povestiri și poezii în volumul colectiv „Dincolo de aparențe”, iar în 2019 romanul „O săptămână fără un pic”.

Dintotdeauna mi-a plăcut să scriu, iar metaforele reprezintă felul meu de a nu spune lucrurilor pe nume.

În clasa a opta profesorul de limba română m-a felicitat în faţa clasei pentru felul subtil în care am integrat descrierea unui personaj într-o relatare de fapte. Ar fi trebuit să particip la olimpiada de română pe judeţ, dar n-am putut. Mă tăiasem în palma dreaptă pe derdeluş. Am plâns trei zile. Am scris poezii și-n vremea liceului, inspirată de Minulescu şi So-rescu. Apoi a venit facultatea, joburile, şi am uitat de pasi-unea pentru scris. La un moment dat am lansat un proiect „Promovarea României” şi am scris câteva articole. Atunci m-am dat seama că scrisul e o eliberare şi am continuat.

Florina Turugă

La patru ani și jumătate am scris primul meu cuvânt în palma stângă, de nervi, că părinții m-au comparat cu verișorul meu mai mare care a scris de timpuriu. Și n-am scris MAMA, că doar eram nervoasă, nu? Am scris un cuvânt tot din patru litere, toate distincte. Iubesc scrisul, dar viața m-a purtat prin lumea cifrelor, fără voia mea, exact ca drumurile de munte pline de serpentine…

Florina scrie pe blogul personal și colaborează cu publicații literare (Catchy – România și Itaca – Dublin).

Irina-Cristina Țenu

Are o foarte bogată activitate lirică, constând în colaborarea cu diverse publicații literare (eCreator, ParnasXXI, Contraste Culturale, Anotimpurile Expresiei Ideii, Logos și Agape, Universul Culturii și multe altele) unde a publicat și publică poezie. E parte din diferite antologii și este premiată în cadrul multor concursuri și festivaluri.

Ileana Vlădușel

Încerc, timid, să transmit în versuri emoțiile pe care mi le inspiră viața, în infinita ei înțelepciune.

A publicat volumele de versuri: Casa cu îngeri, Vajnicul lăcustă și Poezii. De asemenea a apărut în antologiile Flori de primăvară, Flori de mai, Vestitorii primăverii și Poeți și prozatori români în Regal Eminescian, sub egida revistei Amprentele Sufletului.

(0)
error: Atenție: Conținut protejat !!